ICCJ. Decizia nr. 2391/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2391/200.
Dosar nr. 2354/36/200.
Şedinţa publică din 6 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată în data de 6 noiembrie 2008, la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul Z.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea Hotărârii nr. 31298 din 29 octombrie 2008 emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii de persoană strămutată din motive etnice, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. c) al Legii nr. 189/2000.
În motivarea contestaţiei reclamantul a arătat că s-a născut la data de 07 iulie 1944 în localitatea Mihai Bravu, judeţul Tulcea, în perioada în care părinţii săi aveau calitatea de persoane strămutate, urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 1940, situaţie care face ca şi copiii să dobândească acelaşi statut juridic cu al părinţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 957/CA din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului Z.T., a anulat hotărârea nr. 31298 din 29 octombrie 2008 a Casei Judeţene de Pensii Constanta şi a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană strămutată în altă localitate, pentru perioada 07 iulie 1944 - 06 martie 1945, care vor fi acordate începând cu data de 01 decembrie 2006.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 07 iulie 1944 în localitatea Mihai Bravu, jud. Tulcea, în timpul strămutării părinţilor săi din localitatea de domiciliu aflată în judeţul Durostor- Bulgaria, ca urmare a încheierii Tratatului de la Craiova în 1940 între România şi Bulgaria.
A mai reţinut Curtea de Apel Constanţa că, prin dispoziţiile OG 105/1999, aprobată prin Legea 189/2000, legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii să beneficieze toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor etnice, atât în mod nemijlocit, cât şi indirect, cum este şi situaţia copiilor născuţi în perioada în care părinţii lor au fost refugiaţi sau strămutaţi din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, arătând că instanţa de fond a interpretat greşit legea, deoarece dacă legiuitorul ar fi dorit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi copiii născuţi în perioada refugiului, ar fi stabilit în mod expres acest lucru.
S-a mai arătat că potrivit Tratatului, s-a stabilit un termen de 3 luni pentru efectuarea schimbului de populaţie, din momentul semnării acestui act, iar soţul reclamantei nu s-a născut în acest interval de timp.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit, cum sunt şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Interpretarea corectă a textului de lege aplicabil în speţă nu poate să fie decât în sensul că un minor, mai ales la o vârstă fragedă, astfel cum se afla reclamantul Z.T. (fiind născut la data de 07 iulie 1944), a împărtăşit condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi prin operaţiunea de strămutare din localitatea de domiciliu, suportând consecinţele materiale şi morale ale refugiului, care începând cu data naşterii s-au răsfrânt şi asupra sa.
Din înscrisurile oficiale depuse la dosar, eliberate de Arhivele Naţionale ( filele 5-6 dosar fond) rezultă cu certitudine faptul strămurării părinţilor reclamantului din localitatea de domiciliu Arabagilar, jud. Durostor - Bulgaria, în localitatea Mihai Bravu - jud. Constanţa, iar din actele de stare civilă reiese aspectul naşterii reclamantului în perioada avută în vedere de legiuitor.
Faţă de cele expuse mai sus, în mod corect instanţa de fond a constatat că reclamantul are calitatea de strămutat şi implicit de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, din momentul naşterii sale 07 iulie 1944 şi până la 6 martie 1945, urmând ca aceste drepturi să fie acordate conform art. 5 alin. (1), cu începere de la data de 1 a lunii următoare depunerii cererii la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, respectiv 01 decembrie 2006.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia şi motivarea primei instanţe sunt în afară de orice critică şi exprimă în mod corect de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 957/CA din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2390/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2392/2009. Contencios → |
|---|
