ICCJ. Decizia nr. 2409/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2409/2009 bis
Dosar nr. 7045/3/200.
Şedinţa publică din 6 mai 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 7045/3/2008, reclamantul I.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Sănătăţii, obligarea acestora la soluţionarea cererilor adresate în cursul anului 2007.
La data de 25 martie 2008, pârâtul Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, iar Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 2307 din 16 septembrie 2008 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea soluţiei Tribunalul Bucureşti a reţinut că pârâţii sunt autorităţi publice centrale, iar potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7045/3/2008.
În şedinţa publică din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a pus în discuţia părţilor, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială a instanţei, iar prin sentinţa civilă nr. 233 din 22 ianuarie 2009 a admis-o, declinând competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal. Totodată a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că la termenul din 29 aprilie 2008 reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că înţelege să se judece doar cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, solicitând obligarea la daune, iar acest pârât este autoritate publică locală şi, în consecinţă, competenţa materială în soluţionarea cauzei revine, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia, cadrul procesual indicat de reclamant şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Soluţionând conflictul de competenţă ivit, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii reclamanţilor în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată la termenul din 29 aprilie 2008, reclamantul I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti să i se răspundă la nenumăratele petiţii formulate în cursul anului 2007, precum şi acordarea de daune materiale şi morale pentru nesoluţionarea la timp a cererilor sale şi neacordarea asistenţei medicale de către medicul de familie.
Din motivarea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, rezultă că reclamantul invocă refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a da curs solicitărilor sale, refuz care, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ, astfel încât competenţa aparţine instanţei de contencios administrativ.
Prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a instituit ca şi criteriu de determinare a instanţei competente material să soluţioneze litigiile de contencios administrativ, pe cel al poziţiei organului administrativ emitent al actului tipic sau asimilat, în sistemul autorităţilor publice, stabilind competenţa pentru secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor în cazul autorităţilor publice constituite la nivel local şi pentru secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel în cazul actelor administrative emise de autorităţi publice centrale.
În speţa dedusă judecăţii, pârâtă este Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti - autoritate administrativă constituită la nivel local, astfel încât potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, raportate la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a pricinii revine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul I.I. şi pârâţii Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Sănătăţii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2401/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2453/2009. Contencios → |
|---|
