ICCJ. Decizia nr. 2461/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2461/200.
Dosar nr. 3839/2/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3327 din 2 decembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamanţilor şi a intervenienţilor în interes propriu, formulată de A.C.Ş., B.C.D., ş.a. împotriva pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie; a obligat pârâţii la plata, în favoarea reclamanţilor şi a intervenienţilor, a sporului de risc şi solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat din indemnizaţia de încadrare brută lunară, actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, începând cu 1 iulie 2005 corespunzător perioadelor efectiv lucrate de reclamanţi şi intervenienţii în interes propriu în cadrul Ministerului Public - Direcţia Naţională Anticorupţie. Prin aceeaşi sentinţă, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă faptul că reclamanţii sunt sau au fost ofiţeri de poliţie judiciară la D.N.A., detaşaţi din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, iar potrivit OUG nr. 27/2006 art. 11 salariul de bază pentru ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticoruptie se stabileşte potrivit art. 28, lit. a) din anexă., şi totodată, potrivit aceloraşi dispoziţii, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor , aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond a apreciat că, în condiţiile în care reclamanţii şi intervenienţii în interes propriu au optat pentru drepturile salariale din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea, în condiţiile prevăzute de prevederile anexei 4 la OG nr. 38/2003, aceştia sunt îndreptăţiţi să obţină drepturile salariale cuvenite judecătorilor şi procurorilor, cu care sunt asimilaţi din punctul de vedere al salarizării, aceasta inclusiv în ceea ce priveşte sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, cu privire la care Î.C.C.J., Secţiile Unite, prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a stabilit că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi precum şi personalul auxiliar de specialitate, au dreptul.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor formulată de pârâţi, instanţa de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că printre atribuţiile acestui minister nu se numără şi cea de a aloca şi vira fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuţii legale de întocmire a proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Împotriva acestei sentinţe pârâţii au declarat recurs.
Prin recursul său, întemeiat art. 304 pct. 3, 4 şi 9 şi art. 3o41 C. proc. civ., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat casarea sentinţei curţii de apel şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă, arătând în esenţă, faptul că instanţa de fond, a pronunţat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii şi a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică către reclamanţi şi intervenienţii în interes propriu, foşti ofiţeri de poliţie judiciară, depăşind astfel atribuţiile puterii judecătoreşti, acţiunea reclamanţilor fiind inadmisibilă.
Categoria profesională a ofiţerilor de poliţie judiciară a fost creată în temeiul art. 10 din OUG nr. 43/2002 potrivit căruia „în scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor de corupţie, în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie funcţionează ofiţeri de poliţie, constituind poliţia judiciară a Parchetului Naţional Anticorupţie", sub autoritatea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi efectuând actele de cercetare penală numai sub directa conducere, supraveghere şi controlul nemijlocit al procurorilor din Parchetul Naţional Anticorupţie.
Recurentul consideră că s-a produs o asimilare din punctul de vedere al salarizării între ofiţerii de poliţie judiciară şi magistraţi, dar această asimilare vizează doar modalitatea de stabilire a salariului de bază a acestora nu şi în ceea ce priveşte sporurile specifice activităţii magistraţilor.
Concluzia că aceste categorii profesionale nu sunt îndreptăţite să beneficieze de sporul de 50% calculat la indemnizaţia de încadrare brută lunară, stabilit prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică rezultă şi din analiza Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, specialiştii şi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nefiind nominalizaţi în Decizia instanţei supreme.
Un alt argument în sprijinul idei că ofiţerii de poliţie judiciară nu beneficiază de sporul de risc este acela că în momentul adoptării Legii nr. 50/1996, lege care la art. 47 prevedea sporul pe care îl solicită reclamanţii, categoria profesională a ofiţerilor de poliţie judiciară nu a fost înfiinţată, ci doar în anul 2002 în temeiul art. 10 din OUG nr. 43/2002.
Recurentul mai arată că instanţa de fond în mod greşit a respins cererea sa de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor în condiţiile în care, în temeiul art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanţelor şi parchetelor este finanţată de la bugetul de stat, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Finanţelor Publice coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, a legilor de rectificare, precum şi a legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie. Recurentul a arătat că, rolul Ministerului Finanţelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de proiectele de rectificare a acestor bugete, astfel încât erau întrunite condiţiile legale pentru admiterea cererii de chemare în garanţie şi asigurarea pe această cale a opozabilităţii sentinţei instanţei de fond, faţă de acest minister, pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Parchetului General.
Prin recursul său, Direcţia Naţională Anticorupţie, consideră sentinţa recurată ca fiind netemeinică, în raport de prevederea din art. 1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, raportată la Anexa 4 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, mai sus invocate.
Astfel, potrivit pct. 1, lit. c) din Anexa 4 din OG nr. 38/2003 ofiţerii pot opta pentru drepturile salariate cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie doar dacă drepturile salariate prevăzute la lit. a) şi b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti, însă nu există această situaţie, întrucât salariul net (incluzând indemnizaţie, sporuri, etc.) al unui ofiţer de poliţie judiciară în D.N.A. este unul net superior celui pe care l-ar avea în cadrul Ministerul Internelor şi Reformei Administraţiei (fost Ministerul Administraţiei şi Internelor).
Se mai arată că reglementarea sus menţionată nu face vorbire despre o eventuală cumulare a veniturilor prevăzute la lit. a), b) şi c), ci stabileşte clar un drept de opţiune între veniturile salariale stabilite la lit. a) şi b) şi cele stabilite la lit. c). In acest moment, ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi în D.N.A. beneficiază, pe lângă salariul calculat la nivelul de judecător de judecătorie şi de indemnizaţie de grad, indemnizaţie de gradaţie, spor pentru condiţii vătămătoare, spor de vechime în muncă (încă dinainte de a se acorda magistraţilor, fiind funcţionari publici cu statut special), ore suplimentare (în conformitate cu legislaţia aferentă funcţionarilor publici), indemnizaţie lunară de hrană.
Recurenta arată faptul că din Ordinul procurorului şef nr. 84 din 28 august 2006, precum şi din Avizul nr. 106122 din 6 septembrie 2006 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, rezultă că ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt funcţionari publici cu statul special cu indemnizaţia de bază raportată la salariul magistraţilor şi că personalul civil căruia i se asimilează în drepturi, în baza pct. 1 lit. a) din Anexa 4 din OUG nr. 38/2003, sunt funcţionarii publici din Direcţia Naţională Anticorupţie, beneficiind de drepturile şi sporurile salariale specifice acestei categorii salariale.
Prin urmare, ofiţerilor de poliţie detaşaţi în cadrul D.N.A. li se calculează doar salariul de bază în funcţie de salariul magistraţilor, însă beneficiază de sporurile prevăzute pentru categoria profesională din care fac parte, respectiv funcţionari publici.
Sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% este unul specific, prevăzut doar pentru categoria profesională a magistraţilor şi a grefierilor, astfel încât apreciem că ofiţerii precum şi specialiştii, care sunt funcţionari publici, nu au vocaţie în a solicita un asemenea spor.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Soluţia instanţei de fond, este dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, ofiţerii de poliţie detaşaţi în cadrul unei instituţii civile au un regim de salarizare distinct, regăsit în Anexa 4 din OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor coroborate, în cazul celor detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie, cu dispoziţiile OUG nr. 27/2006.
Ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie sunt asimilaţi din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, însă numai salariul de bază se calculează în funcţie de cel al unui judecător/procuror cu grad de judecătorie, conform Anexei 4 din OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, coroborată cu art. 11 alin. (4) din OUG nr. 27/2006, privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 45/2007: „Salariul de bază se stabileşte potrivit nr. crt. 31 de la lit. A) din anexă pentru agenţii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nr. crt. 28 pentru ofiţerii de poliţie judiciară, nr. crt. 27 pentru şefii de birou şi nr. crt. 26 pentru şefii de serviciu. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din Direcţia Naţională Anticorupţie beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare".
In conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) şi art. 1 lit. a) şi c) din OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, poliţiştii detaşaţi în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcţii în afara Ministerului de Interne beneficiază de salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective.
Conform aceleiaşi reglementări, în situaţia în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti încadraţi în instituţiile din structura poliţiei pe funcţii similare celor pe care le îndeplinesc la instituţiile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie.
Prin urmare, dacă s-ar accepta soluţia instanţei de fond şi susţinerile reclamanţilor, aceştia ar cumula atât sporurile ce se acordă funcţionarilor publici cât şi sporurile ce se acordă judecătorilor şi procurorilor.
Deşi reclamanţii au tăcut referiri la Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta nu poate justifica admiterea cererii lor deoarece recursul în interesul legii soluţionat de instanţa supremă s-a referit la judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate.
Ofiţerii de poliţie judiciară şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu sunt menţionaţi în Decizia nr. 21/2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, şi după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Nici din dispoziţiile art. 11 din OUG nr. 27/2006 şi nici în raport cu modalitatea de salarizare a ofiţerilor de poliţie judiciară/specialişti, stabilită prin raportare la salariul de judecător ori de procuror, nu rezultă că aceste categorii de personal beneficiază de sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pentru aceste motive Înalta Curte constată că acţiunea formulată în contradictoriu cu Direcţia Naţională Anticorupţie şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este neîntemeiată.
Având în vedere rezolvarea dată acţiunii principale, aceea de respingere ca neîntemeiată, Înalta Curte apreciază ca fiind de prisos analizarea criticilor care vizează soluţia dată de instanţa de fond asupra cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 3327 din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2456/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2462/2009. Contencios → |
|---|
