ICCJ. Decizia nr. 2456/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2456/2009
Dosar nr. 1860/2/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 2473 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea, formulată de reclamantul V.I.F., formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor) şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, având ca obiect obligarea pârâţilor la plata sporului de 50% din indemnizaţia de încadrare lunară, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, începând cu luna aprilie 2005. Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române şi cererea de chemare în garantei a Ministerului Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice) formulată de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, curtea de apel a reţinut că, întrucât din actele dosarului şi din susţinerile părţilor, rezultă tară tăgadă faptul că între reclamant şi acest pârât au fost stabilite relaţii de serviciu, reclamantul fiind detaşat în condiţiile OUG nr. 43/2002, de la Inspectoratul General al Poliţiei Române la Direcţia Naţională Anticorupţie, această excepţie este neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei, instanţa a reţinut în esenţă, faptul că reclamantul are calitatea de poliţist, iar din data de 15 decembrie 2005 este detaşat la Direcţia Naţională Anticorupţie, în funcţia de ofiţer de poliţie judiciară, fiindu-i aplicabile astfel, dispoziţiile normative cuprinse în anexa 4 la OG nr. 38/2003, potrivit cărora drepturile salariale cuvenite acestei categorii profesionale se compun din salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective, precum şi din salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acesta, potrivit legislaţiei care se aplică poliţiştilor. A mai reţinut instanţa că potrivit aceloraşi dispoziţii legale, salariul de bază al funcţiei îndeplinite reprezintă salariul pentru funcţia îndeplinită, această ultimă propoziţie a textului legal, deşi aparent tautologică, constituie în fapt o derogare de la prevederile art. 2 din OG nr. 38/2003 în sensul că salariul de bază este cel cuvenit funcţiei îndeplinite în unitatea la care poliţistul este detaşat, iar nu salariul de bază prevăzut de acest din urmă text normativ.
A constatat instanţa de fond că din dispoziţiile OUG nr. 43/2002, în temeiul cărora reclamantul a fost detaşat de la Inspectoratul General al Poliţiei Române la Direcţia Naţională Anticoruptie rezultă că ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară constituie o categorie profesională distinctă de cea a procurorilor şi a personalului auxiliar iar sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică a fost prevăzut expres de lege numai pentru aceste categorii de personal. Instanţa a apreciat că textul legal cuprins în pct. 1 din Anexa 4 la OG nr. 38/2003, potrivit căruia în drepturile băneşti ale poliţiştilor detaşaţi se includ şi indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, are în vedere sporurile şi alte drepturi cuvenite întregului personal civil, nu doar unei părţi din acesta. In caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care diverse categorii de personal ar beneficia numai de sporurile prevăzute de legi speciale, iar ofiţerii şi agenţii de poliţie ar cumula toate sporurile cuvenite tuturor categoriilor, situaţie ce contravine spiritului legii.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs, în motivarea căruia a susţinut, în esenţă, faptul că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a respins acţiunea, soluţionând cauza printr-o interpretare şi aplicare eronată a legii. In acest sens, recurentul a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (1) din OG nr. 38/2003 poliţiştii, cât timp se află detaşaţi, primesc atât salariile de bază cât şi celelalte drepturi. A susţinut recurentul că întrucât, nici OUG nr. 43/2002 şi nici OUG nr. 27/2006 nu prevăd cu titlu de excepţie, că acest spor nu se acordă ofiţerilor de poliţie detaşaţi la Direcţia Naţională Anticoruptie, nu există temei pentru a nu aplica şi ofiţerilor de poliţie judiciară interpretarea legii dată prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pârâţii au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod corect instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului, reţinând în mod temeinic şi legal că acesta nu face parte din categoriile de personal care beneficiau de sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în temeiul prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art.37 alin. (1) şi art. 1 lit. a) şi c) din OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, poliţiştii detaşaţi în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcţii în afara Ministerului de Interne beneficiază de salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective.
Conform aceleiaşi reglementări, în situaţia în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti încadraţi în instituţiile din structura poliţiei pe funcţii similare celor pe care le îndeplinesc la instituţiile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie.
Totodată, potrivit art. 11 alin. (4) din OUG nr. 27/2006, privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 45/2007: „Salariul de bază se stabileşte potrivit nr. crt. 31 de la lit. A) din anexă pentru agenţii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nr. crt. 28 pentru ofiţerii de poliţie judiciară, nr. crt. 27 pentru şefii de birou şi nr. crt. 26 pentru şefii de serviciu. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din Direcţia Naţională Anticorupţie beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare".
Din coroborarea dispoziţiilor cuprinse în Anexa 4 din OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor cu dispoziţiile OUG nr. 27/2006, rezultă că ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie sunt asimilaţi din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, însă numai salariul de bază se calculează în funcţie de cel al unui judecător/procuror cu grad de judecătorie.
O soluţie contrară, astfel cum a constatat şi curtea de apel, ar presupune ca ofiţerii de poliţie judiciară să cumuleze atât sporurile ce se acordă funcţionarilor publici cât şi sporurile ce se acordă judecătorilor şi procurorilor.
Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu poate justifica admiterea cererii lor deoarece recursul în interesul legii soluţionat de instanţa supremă s-a referit la judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate.
Ofiţerii de poliţie judiciară şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticoruptie nu sunt menţionaţi în Decizia nr. 21/2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, şi după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Nici din dispoziţiile art. 11 din OUG nr. 27/2006 şi nici în raport cu modalitatea de salarizare a ofiţerilor de poliţie judiciară/specialişti, stabilită prin raportare la salariul de judecător ori de procuror, nu rezultă că aceste categorii de personal beneficiază de sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Faţă de considerentele expuse în prezenta hotărâre, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs sunt neîntemeiate, că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, astfel că, în baza art. 312 şi art. 3041 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.I.F. împotriva sentinţei civile nr. 2473 din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2453/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2461/2009. Contencios → |
|---|
