ICCJ. Decizia nr. 2467/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2467/200.
Dosar nr. 17999/3/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.M. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 16858/41 din 20 februarie 2008, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1945 din 18 iunie 2008 Tribunalul Bucureşti, admiţând excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel investită, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3157 din 18 noiembrie 2008, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea Hotărârii nr. 16858/41 din 29 februarie 2008 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, pentru perioada 14 aprilie 1943 -06 martie 1945, începând cu 1 februarie 2008.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat, în esenţă, faptul că reclamanta, născută după strămutarea părinţilor săi din judeţul Caliacra, Bulgaria, a suferit aceleaşi privaţiuni ca şi părinţii şi fraţii acesteia, motiv pentru care se cuvine a se recunoaşte acesteia drepturile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/2000. A mai reţinut instanţa faptul că surorii reclamantei, i-a fost recunoscută, prin Hotărârea nr. 2318 din 15 ianuarie 2004 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, astfel încât pentru identitate de raţiune se impune recunoaşterea acestei calităţi şi reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că reclamanta nu este îndreptăţită să beneficieze de statutul de strămutat în condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece fiind născută în anul 1943, pe teritoriul României, la mai bine de 2 ani de zile de la strămutarea părinţilor săi din Bulgaria (deci la mai mult de 300 de zile de la strămutare) şi întrucât nu a părăsit niciodată teritoriul ţării în care s-a născut, nu poate şi nici nu a făcut dovada persecuţiei etnice pe care o invocă.
Arată recurenta, că de prevederile legii, astfel cum rezultă şi din punctul de vedere exprimat de Ministerul Justiţiei prin adresa nr. 72712/2005 şi de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi Sociale, prin adresele nr. 3423 din 26 septembrie 2002 şi 5304 din 24 noiembrie 2004, nu pot beneficia decât copiii concepuţi la data strămutării, întrucât copilul născut se consideră că există iar drepturile copilului se recunosc încă de la concepţie, dacă s-a născut viu.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate începând cu 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta s-a născut în anul 1943, în localitatea Grădina, judeţul Constanţa, după ce părinţii acesteia au fost strămutaţi din Bulgaria, judeţul Caliacra, în România, ca urmare a schimbului de populaţie intervenit în anul 1940 între România şi Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova din 6 septembrie 1940.
Curtea nu poate lua în considerare motivele de recurs, potrivit cu care, de prevederile Legii nr. 189/2000, nu pot beneficia copiii născuţi după strămutare, pe considerentul că legea nu îi prevede expres ca beneficiari şi pe aceştia.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că obiectul şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii ca şi familia sa.
Totodată, înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a principiului ubi eadem ratio ibi idem jus atunci când, constatând că în considerarea aceloraşi condiţii de fapt invocate de reclamantă în susţinerea cererii sale, un alt membru al familiei acesteia, respectiv sora reclamantei, a dobândit recunoaşterea calităţii de persoană beneficiară a Legii nr. 189/2000, a apreciat că se impune recunoaşterea acestei calităţi şi reclamantei - care s-a aflat în situaţia identică a surorii sale.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3157 din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2462/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2478/2009. Contencios → |
|---|
