ICCJ. Decizia nr. 2547/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2547/2009
Dosar nr. 2289/2/2008
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3501 din 11 decembrie 2008, a respins, în fond, după casare, acţiunea formulată de reclamanta A.E., în contradictoriu cu pârâtele C.E.P.H.A. a Judeţului Teleorman şi C.S.E.P.H.A., având ca obiect anularea certificatului nr. 4598 din 29 septembrie 2006 şi a Deciziei nr. 7263 din 21 noiembrie 2006, emise de pârâte, prin care i s-a respins cererea de încadrare în grad de handicap.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin certificatul nr. 4598 din 29 septembrie 2006 a fost respinsă cererea reclamantei de încadrare în grad de handicap, cu motivarea că diagnosticul stabilit constituie boală, nu handicap, reclamanta fiind pensionată pentru limită de vârstă, iar prin Decizia nr. 7263 din 21 noiembrie 2006, a fost respinsă contestaţia formulată împotriva acestui certificat, cu motivarea că reclamanta nu se încadrează în criteriile medicale aprobate prin Ordinul MSF nr. 726/2002, diagnosticul fiind diabet zaharat tip II, complicat cu polineuropatie ischemică cronică dureroasă, obezitate, Dislipidemie.
Faţă de înscrisurile menţionate instanţa a apreciat că, nefiind vorba de deficienţe funcţionale accentuate sau grave, astfel cum prevăd dispoziţiile ordinului mai sus menţionat, constatarea ambelor comisii este corectă, iar respingerea cererii reclamantei a fost motivată în conformitate cu art. 8 alin. (3) din ordinul nr. 90/2002 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiilor.
De asemenea, a reţinut că numirea d-nei doctor D.T., ca membru al comisiei, s-a făcut în conformitate cu prevederile ordinului mai sus menţionat şi în baza hotărârii Consiliului Judeţean Teleorman, şi prin urmare, nu afectează legalitatea certificatului contestat.
Totodată instanţa a apreciat că hotărârea Comisiei de la nivelul Judeţului Teleorman a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legal, în sensul că a fost adoptată cu votul majorităţii membrilor, pe baza documentaţii aflate la dosar, iar lipsa reclamantei, care nu a fost convocată, nu este, conform art. 29 din Ordinul nr. 90/2002, motiv de nulitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta indicând, ca un prim motiv de recurs prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. şi anume nerespectarea îndrumărilor date de instanţa de casare, în ceea ce priveşte efectuarea în cauză a unei expertize medicale de specialitate.
S-au invocat de asemenea şi nerespectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că instanţa nu a apreciat necesitatea completării probatoriilor cu originalele unor înscrisuri, solicitate de reclamantă şi cu analizarea semnăturilor aflate pe documentele medicale şi pe certificatul de încadrare în grad de handicap.
Recurenta a susţinut de asemenea, că în speţă, cu ocazia judecării fondului au fost încălcate dispoziţiile art. 93,. 105 alin. (2) şi art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind citată la domiciliul său şi nu la cel al mandatarului, aşa cum a solicitat.
În sfârşit s-a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) şi art. 29 alin. (1) din Ordinul nr. 90/2002.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 271 din 24 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 726 din 1 octombrie 2002 al MSF, referitor la rubrica precizări punctul 10 unde se menţionează că încadrarea în grad de handicap se va face până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000.
A admis recursul declarat de recurentă şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond cu îndrumarea de a se administra toate probele ce vor fi considerate oportune şi chiar să ordone administrarea probei cu expertiză de specialitate.
Instanţa de fond, în rejudecare, conformându-se prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a procedat la administrarea probatoriilor cu înscrisuri, a dispus prin institute de specialitate efectuarea unei expertize a capacităţii de muncă şi a examinat sub aspectul legalităţii actelor administrative contestate.
În acest context instanţa a reţinut că, în conformitate cu normele procedurale specifice activităţii medico-legale, aprobate prin ordinul nr. 1134/C din 25 mai 2000, al M.J. şi Ordinul MSF nr. 255 din 4 aprilie 2000, instituţia medico-legală poate stabili numai dacă o persoană are capacitate de muncă păstrată sau nu, competenţa de stabilite a gradului de invaliditate aparţinând exclusiv pârâtelor.
În ceea ce priveşte motivul de recurs al neadministrării tuturor probatoriilor se reţine că, de asemenea, este nefondat, întrucât instanţa de fond a stabilit neechivoc, cu privire la încadrarea în grad de handicap, că aceasta s-a făcut în mod legal, cu majoritate de voturi, conform dispoziţiilor art. 19 din Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a comisiilor de evaluare, că semnăturile depuse pe acest document sunt justificate, inclusiv semnătura doctorului D.T. şi, de asemenea, a stabili că recurenta nu a putut justifica încadrarea într-o categorie de persoană cu handicap deoarece nu îndeplineşte criteriile care pot fi reţinute ca afecţiuni handicapante, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la comisia judeţeană şi necontestate pe fond.
Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 93, 105 şi 261 pct. 5 C. proc. civ., se constată că la termenul din 19 iunie 2008 şi respectiv 18 septembrie 2008, reclamanta a fost prezentă prin reprezentant şi acest motiv de recurs fiind nefondat.
Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.E. împotriva sentinţei civile nr. 3501 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 2478/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2598/2009. Contencios. Anulare act... → |
---|