ICCJ. Decizia nr. 2489/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2489/2009
Dosar nr. 6348/2/2008
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A.D., B.A., C.C., D.G., D.G., F.E.G., F.HG, I.L., M.E.G., M.L., P.A.Ş. şi T.G. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, M.J.M.F.P., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, începând cu luna mai şi până în prezent, actualizate cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii, acordarea lunară a acestui spor şi în continuare, în condiţiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele judecătoreşti.
Soluţia primei instanţei.
Prin încheierea din data de 27 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. I şi II din OUG nr. 75/2008, a trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, constatând că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici, a apreciat că aceştia nu se regăsesc printre categoriile de personal din sistemul justiţiei, ce beneficiază de competenţa specială reglementată de OUG nr. 75/2008, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu cele ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a înaintat cauza spre competentă soluţionare secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3313 din 2 decembrie 2008, constatând că Tribunalul Bucureşti are, în accepţiunea legii, calitate de instituţie publică locală, şi considerând că, deşi reclamanţii au chemat în judecată şi alte instituţii şi autorităţi publice, acest fapt este lipsit de relevanţă faţă de împrejurarea că elementul care determină competenţa instanţei este calitatea subiectelor raportului juridic raportată la prevederile legale, în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în vederea soluţionării acestuia, în temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte examinând conflictul negativ care s-a ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, stabileşte că soluţionarea acţiunii ce formează obiectul dosarului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La stabilirea competenţei materiale a instanţei, Înalta Curte are în vedere obiectul acţiunii şi calitatea reclamanţilor.
Reclamanţii au calitatea de funcţionari publici, salarizaţi conform Legii nr. 188/1999 R şi OG nr. 6/2007.
Categoria profesională a funcţionarilor publici nu se circumscrie sferei de reglementare a OUG nr. 75/2006, act normativ care cuprinde dispoziţii speciale privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, a personalului de specialitate juridică, asimilat judecătorilor şi procurorilor, a magistraţilor asistenţi.
Înalta Curte arată că OUG nr. 75/2008 se referă şi la alte categorii de personal din sistemul justiţiei, numai că funcţionarii publici, angajaţi în cadrul instanţelor, nu fac parte din cadrul personalului din sistemul justiţiei.
Faptul că angajatorul este autoritatea judecătorească nu determină modificarea statului de funcţionar public.
În consecinţă, în cazul funcţionarilor publici care au raporturi de funcţie cu autoritatea judecătorească, nu sunt aplicabile normele de competenţă materială specială prevăzute expres în OUG nr. 75/2008, ci normele de competenţă materială reglementate în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public.
Raportul de funcţie a luat naştere între funcţionarul public şi Tribunalul Bucureşti, iar obligaţia de plată a drepturilor de natură salarială aparţineautorităţii faţă de care s-a născutraportul de funcţie.
Astfel fiind, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, autoritatea publică cu obligaţie directă faţă de reclamant nefiind o autoritate centrală.
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 R cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor în care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
În cazul funcţionarilor publici din cadrul autorităţii judecătoreşti legiuitorul nu a stabilit expres competenţa materială a altei instanţei, aşa încât sunt aplicabile regulile de competenţă materială de drept comun.
Având în vedere motivele expuse mai sus, Înalta Curte în baza art. 20 şi următoarele C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 6348/2/2008 în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 2479/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2512/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
---|