ICCJ. Decizia nr. 2636/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2636/2009
Dosar nr. 7034/2/2008
Şedinţa publică din 15 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 noiembrie 2008, reclamantul M.Ş. a chemat în judecată M.M.D.D., solicitând obligarea pârâtului la plata suplimentului postului de 25% din salariul de bază şi respectiv, suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25% pe perioada 15 decembrie 2004 – 1 februarie 2006, sume actualizate cu indicele inflaţiei.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în intervalul de timp susmenţionat a fost încadrat de M.M.D.D., în funcţia publică de auditor clasa I superior şi că, deşi, potrivit Legii nr. 188/1999 este îndreptăţit la cele două suplimente la salariul de bază, începând cu luna decembrie 2004, pârâtul a refuzat în mod nejustificat să-i achite drepturile băneşti cuvenite.
Prin sentinţa nr. 5 din 6 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Legea privind statutul funcţionarilor publici nu precizează ce reprezintă şi cum se acordă cele două suplimente la salariul de bază, determinarea în concret a criteriilor de aplicare a textului de lege fiind lăsată la latitudinea organului administrativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că, deşi salariul funcţionarilor publici a primit componente noi încă de la modificarea Legii nr. 161/2003, prin introducerea suplimentului postului şi a suplimentului gradului – denumit ulterior, suplimentul corespunzător treptei de salarizare – aplicarea acestorprevederi a fost iniţial suspendată pentru anii 2005 şi 2006 şi ulterior, ignorată pentru anii 2007 şi 2008, pârâtul refuzând în mod constant plata celor două elemente ale salariului de bază.
Referitor la împrejurarea că prin lege nu au fost stabilite criterii concrete de determinare a cuantumului celor două sporuri salariale, reclamantul a precizat că acest aspect este imputabil Statului Român, omisiunea echivalând cu lipsirea de conţinut a dreptului acestor suplimente, fiind astfel încălcat dreptul de proprietate ocrotit de Constituţie.
Reclamantul a mai invocat şi existenţa unor hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care mai multor funcţionari publici li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de suplimentul postului şi de suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocare şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 cu modificările şi completările ulterioare, republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007, pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Acelaşi articol prevede în alineatul 3 că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.
Prin OG nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare şi în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
În raport de aceste dispoziţii legale şi în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcţionarilor publici, instanţa de fond a reţinut în mod nejustificat că se impune acordarea suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcţionarilor publici este necesară fie adoptarea unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată.
În condiţiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază suntem în prezenţa unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi băneşti arînsemna obligarea autorităţii ori a instituţiei publice angajatoare – în speţă, M.M.D.D. – la plata unor sume imposibil de calculat şi, în consecinţă, pronunţarea unei hotărâri nesusceptibile de executare.
Curtea nu poate primi nici cel de-al doilea motiv de recurs, neavând relevanţă existenţa unei practici judiciare contrare, în condiţiile în care Legea nr. 188/1999 republicată, nu reglementează modalitatea de calcul şi acordare a celor două suplimente la salariul de bază, fiind necesară adoptarea legii sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.Ş. împotriva sentinţei nr. 5 din 6 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2512/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2754/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
