ICCJ. Decizia nr. 2499/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2499/2009
Dosar nr. 8367/3/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta I.E. a chemat în judecată Guvernul României – Cancelaria Primului Ministru – Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând instanţei să dispună obligarea acestora la acordarea titlurilor de despăgubire şi la plata despăgubirilor în cuantum de 5.627.125.000 rol pentru suprafaţa de 136,250 mp teren deţinut de SC T. SA – sucursala Electrocentrale Rovinari.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 388/2004 Tribunalul Gorj a obligat SC T. SA să-i plătească despăgubiri pentru un teren situat în oraşul Rovinari, iar prin Decizia nr. 584 din 22 mai 2006, aceasta a propus măsuri reparatorii prin echivalent.
Sesizând A.N.R.P., a mai susţinut reclamanta, a optat pentru acordarea despăgubirilor în numerar, însă pârâta i-a solicitat să renunţe la valorificarea hotărârii judecătoreşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2740 din 21 octombrie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să emită titlurile de despăgubire pentru suma de 5.627.125.000 rol şi să plătească despăgubirile în condiţiile art. 141 alin. (3) din Legea nr. 247/2005.
Prin aceeaşi hotărâre au fost respinse excepţiile prematurităţii acţiunii şi lipsa calităţii procesuale pasive, invocate de pârâţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta este îndreptăţită să obţină despăgubiri pentru terenul ocupat de susmenţionata societate, în cuantumul stabilit pe cale judecătorească şi, în condiţiile în care prin cererea adresată pârâtei a optat pentru acordarea despăgubirilor în numerar, aceasta era obligată să demareze procedura de emitere, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a titlurilor de despăgubire şi ulterior a titlurilor de plată prevăzute de lege, conform art. 131 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pârâta a blocat însă această procedură, punându-i în vedere reclamantei să renunţe la executarea respectivei hotărâri, fiind inadmisibil să se solicite unei persoane să renunţe la un drept în schimbul îndeplinirii unei obligaţii legale, cu atât mai mult cu cât prin această hotărâre se recunoaşte însuşi dreptul reclamantei în baza căruia trebuie acordate despăgubirile, iar prin renunţarea la acest drept obligaţia corelativă ar rămâne fără fundament.
În ceea ce priveşte excepţiile invocate în cauză s-a reţinut că acţiunea nu este prematur formulată, întrucât s-a solicitat în primul rând obligarea pârâţilor la emiterea titlurilor de despăgubire, cererea privind plata efectivă a sumelor fiind consecinţa logică a primului capăt de cerere, iar pârâtele au calitate procesuală pasivă, întrucât Comisia Centrală este subordonată Cancelariei Primului Ministru, iar A.N.R.P. are atribuţii referitoare la coordonarea activităţii acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele A.N.R.P. şi Cancelaria Primului Ministru.
Pârâta - recurentă A.N.R.P. a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut, în esenţă, următoarele:
1. Hotărârea atacată este lovită de nulitate, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 85 C. proc. civ., a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare al pârâtei-recurente, aceasta nefiind citată pentru termenul din 21 octombrie 2008;
2. Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive prin interpretarea total eronată a legii, în speţă a art. 2 din HG nr. 361/2005;
3. Soluţia de respingere a excepţiei prematurităţii acţiunii este rezultatul interpretării eronate a prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005;
4. Sub aspectul fondului cauzei, instanţa a concluzionat în mod greşit că i s-ar fi solicitat reclamantei să renunţe la dreptul său, în realitate solicitarea respectivă vizând doar modalitatea de valorificare a sentinţei în sensul renunţării la acţiunile acordate la SC T. SA, pentru a putea fi pusă în executare în sensul acordării despăgubirilor în cuantumul stabilit de instanţă, pentru a se evita dubla despăgubire a acesteia.
Cancelaria Primului - Ministru a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului s-a precizat că prin art. 6 alin. (1) din OUG nr. 25/2007 s-a dispus înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor, prin preluarea activităţii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, structură fără personalitate juridică din cadrul Cancelariei Primului - Ministru, care s-a desfiinţat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trecând, de asemenea, în subordinea M.E.F., în temeiul art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat de OUG nr. 25/2007 şi OUG nr. 42/2007.
Prin urmare, a concluzionat această recurentă, în raport cu prevederile legale incidente în materie şi cu obiectul cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive a fost respinsă în mod greşit, întrucât nu are competenţe în ceea ce priveşte aplicarea Legii nr. 10/2001.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 85 C. proc. civ. „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
Obligaţia de citare a părţilor, cu respectarea dispoziţiilor art. 86 şi următoarele C. proc. civ., constituie una din modalităţile de realizare a principiului contradictorialităţii care guvernează procesul civil, constituind un element inerent al dreptului la un proces echitabil.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, vătămare prezumată, până la dovada contrarie, în cazul nulităţilor prevăzute de lege.
În speţă, sesizată fiind prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a dispus citarea în cauză numai a reclamantei şi a pârâtului Guvernul României – Cancelaria Primului - Ministru, soluţionând cauza la primul termen de judecată stabilit, deşi pârâta - recurentă A.N.R.P. nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi formula apărările şi a se considera îndeplinit acest viciu de procedură.
Date fiind împrejurările cauzei şi finalitatea normelor procedurale nerespectate, Înalta Curte constată existenţa vătămării în drepturile sale procesuale a acestei părţi, cauzată prin încălcarea dreptului său la apărare, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii atacate.
Prin urmare, reţinând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) şi alin. (5) coroborat cu art. 313 C. proc. civ., va admite ambele recursuri, casând hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În cadrul rejudecării se va proceda la soluţionarea cauzei cu respectarea tuturor nomelor procedurale referitoare la citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură, urmând a fi examinate şi celelalte aspecte invocate de pârâtele - recurente, care, dat fiind motivul de casare reţinut, nu au putut forma obiectul controlului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.N.R.P. şi de Guvernul României – secretariatul General al Guvernului (fost Cancelaria Primului Ministru) împotriva sentinţei civile nr. 2740 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2497/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2509/2009. Contencios → |
|---|
