ICCJ. Decizia nr. 2495/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi veterani de război L nr.44/1994. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2495/2009
Dosar nr. 649/45/2008
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 iulie 2008 reclamantul F.A.M. a chemat în judecată Ministerul Apărării – UM XXXXX Bucureşti, solicitând să i se stabilească calitatea de veteran de război potrivit prevederilor Legii nr. 44/1994.
În motivarea cererii reclamantul arată că, în timpul celui de al doilea război mondial a locuit în Botoşani, iar după 7 aprilie 1944, odată cu intrarea trupelor sovietice în oraş a fost trimis pentru pregătire militară la Centrul Botoşani în perioada aprilie 1944 – 20 mai 1944 şi apoi în perioada 13 iunie – 23 august 1944, fiind concentrat şi trimis în zona frontului prin intermediul Poliţiei Botoşani pentru muncă de război în folosul unei unităţi militare de pe front.
Susţine reclamantul că este îndreptăţit să i se acorde calitatea de veteran de război şi să beneficieze de prevederile Legii nr. 44/1994.
Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 207/CA din 17 noiembrie 2008 a respins ca nefondată acţiunea, apreciind că reclamantul nu se încadrează în categoriile din persoana prevăzute de dispoziţiile art. 1-2 din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război, activităţile desfăşurate de acesta în timpul războiului neputând conduce la stabilirea calităţii de veteran de război.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul F.A.M. susţinând în esenţă că a făcut dovada că a fost mobilizat ca premilitar concentrat ca participant la servicii şi munci în zona frontului, în interesul armatei în timpul celui de al doilea război mondial şi că prin normele metodologice anexă la Ordinul A 544 din 25 septembrie 1997 şi documentarul anexat raportului V 305 din 25 iunie 1997 al Şefului Secţiei pentru Problemele Veteranilor de Război din M.A.N., se precizează că dispoziţiile legale menţionate sunt aplicabile premilitarilor şi celor concentraţi deoarece Ministerul Apărării a aprobat ca şi acestor persoane să li se recunoască calitatea de veteran de război.
Recurentul mai arată că într-o speţă similară Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 783 din 8 februarie 2007, a confirmat sentinţa primei instanţe, respingând ca neîntemeiat recursul declarat de M.A.N.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Susţinerile recurentului potrivit cărora a fost mobilizat ca premilitar în timpul celui de al doilea război mondial nu pot fi reţinute.
Potrivit Decretului Lege nr. 3984 din 4 decembrie 1940, în vigoare în timpul celui de al doilea război mondial, cetăţenii români aparţinând minorităţii evreieşti erau excluşi atât de la pregătirea premilitară, cât şi de la serviciul militar, fiind obligaţi să presteze muncă obligatorie.
Dispoziţiile art. 1 al Legii nr. 1 al Legii nr. 44/1994 prevăd expres persoanele care au calitatea de veteran de război.
De asemenea, prevederile art. 2 din Legea nr. 44/1994 prevăd că, sunt consideraţi veterani de război, persoanele care au participat la primul sau al doilea război mondial, după cum urmează:
- a) cetăţenii români din orice teritoriu care s-au înrolat voluntar şi au luptat în rândurile armatelor Naţiunilor Unite.
- b) locuitorii din provinciile româneşti, vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, care au fost încorporaţi sau mobilizaţi în mod obligatoriu şi au luptat în armatele altor state, în cazul în care şi-au păstrat sau redobândit cetăţenia română şi domiciliul în România.
- c) persoanele de naţionalitate germană care au fost încadrate obligatoriu în unităţi ale armatei germane, în cazul în care şi-au păstrat sau redobândit cetăţenia română şi domiciliul în România.
Recurentul reclamant nu poate să beneficieze de calitatea de veteran de război întrucât nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de persoane prevăzut de art. 1 şi 2 al Legii.
Din documentele eliberate de organele competente rezultă că în perioada menţionată recurentul reclamant a prestat muncă obligatorie şi nu pregătire premilitară la care fac referire dispoziţiile Legii nr. 44/1994 şi normele ei de aplicare.
În legătură cu invocarea de către recurent a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 783 din februarie 2007, în cauza respectivă s-a făcut dovada că reclamantul a făcut pregătire premilitară, fiind îndreptăţit la stabilirea calităţii de veteran de război.
Având în vedere argumentele mai sus invocate, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul F.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 207/CA din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2494/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2497/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
