ICCJ. Decizia nr. 2564/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2564/2009
Dosar nr. 1153/57/2008
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 iulie 2008, reclamanta SC P. SRL Brad a chemat în judecată M.E.F. şi D.G.F.P. Hunedoara solicitând anularea Deciziei nr. 119 din 22 aprilie 2008 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F., a Deciziilor de impunere nr. 699 din 28 mai 2007 şi 946 din 31 iulie 2007, a rapoartelor de inspecţie fiscală precum şi suspendarea executării acestei decizii până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 158/ F din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării creanţelor fiscale cuprinse în cele două decizii de impunere.
S-a reţinut de către instanţă ca fiind dovedite şi îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004 atât aspectul cazului bine justificat cât şi al pagubei iminente, având în vedere că suma stabilită drept creanţă către bugetul statului este considerabilă iar executarea ei silită ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii sale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Hunedoara, în nume propriu şi în numele A.N.A.F. – susţinând în esenţă că simpla apreciere a reclamantei cu privire la posibilitatea blocării activităţii sale, nu poate constitui motiv întemeiat pentru aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recursul nu este întemeiat.
În baza rapoartelor de inspecţie fiscală 20694 din 28 mai 2007 şi 20918 din 31 iulie 2007 întocmite de D.G.F.P. Hunedoara au fost emise în sarcina reclamantei-intimate SC P. SRL obligaţii fiscale către bugetul de stat în sumă de 1.573.640 lei reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere şi penalităţi aferente TVA.
În contestaţia formulată de reclamantă pe cale administrativă împotriva acestei decizii, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. prin Decizia nr. 119/2008 a menţinut măsura impunerii. Totodată D.G.F.P. a luat măsuri de indisponibilizare asupra bunurilor reclamantei precum şi asupra sumelor de bani existente în conturi prin înfiinţarea de ipoteci.
Posibilitatea suspendării actului administrativ reprezintă o situaţie de excepţie pe care legiuitorul o oferă părţilor dar numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente (art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004) astfel cum sunt ele definite prin art. 2 lit. s) şi lit. t).
Cum în speţă suma stabilită drept creanţă este considerabilă cu mult peste cifra de afaceri a societăţii reclamante, astfel încât prin executarea ei s-ar pune în pericol însăşi existenţa acesteia, iar pe de altă parte cum probele administrate pe fondul cauzei, cu referire la expertiza contabilă ale cărei concluzii sunt în favoarea reclamantei, s-a creat aparenţa îndoielii cu privire latemeinicia impunerii, legal şi temeinic, instanţa fondului a apreciat ca fiind justificată cererea de suspendare a executării obligaţiilor fiscale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, debitorul acestora, prin măsurile de indisponibilizare nu riscă să se afle în poziţia de a nu-şi putea recupera debitul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Hunedoara în nume propriu şi în numele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 158/F/CA din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2563/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2566/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
