ICCJ. Decizia nr. 2620/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2620/2009
Dosar nr. 47131/39/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 noiembrie 2006, reclamantul P.I., cetăţean ucrainean, a chemat în judecată Oficiul Român pentru Imigrări şi M.A.E., solicitând desfiinţarea măsurii privind anularea vizei de intrare în România, dispusă la 10 august 2006, precum şi a celei vizând interzicerea intrării în ţară pe o perioadă de 15 ani.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsurile dispuse împotriva sa sunt nejustificate, încălcându-i grav dreptul la libera circulaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 2619 din 8 octombrie 2008, pronunţată în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că măsurile au fost dispuse împotriva reclamantului în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi respectiv art. 101 alin. (2) şi art. 102 alin. (4)1 lit. a) coroborate cu art. 8 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 194/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 306/2005.
La baza acestor măsuri au stat informaţiile cu caracter secret cuprinse în adresa din 17 august 2006 a Serviciului Român de Informaţii, reclamantul, căruia la 10 august 2006 i s-a acordat viză de scurtă şedere în scop de vizită în România, prezentând pericol la adresa siguranţei naţionale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul P.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că nu i-au fost comunicate motivele care au stat la baza instituirii măsurilor dispuse împotriva sa, nefiind real faptul că ar face parte din grupuri infracţionale organizate şi neavând posibilitatea de a cunoaşte conţinutul adresei S.R.I.
Prin întâmpinare, Oficiul Român pentru Imigrări a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului privind măsura interdicţiei de intrare în România şi netemeinicia criticilor aduse sentinţei cu referire la anularea vizei de şedere, pe considerentul că reclamantul se găseşte sub incidenţa Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că nu sunt întemeiate criticile formulate, urmând a dispune respingerea recursului.
Cu privire la primul capăt de cerere, având ca obiect anularea măsurii interdicţiei de intrare în România, hotărârea instanţei de fond este irevocabilă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 105 alin. (5) din OUG nr. 194/2002, republicată, astfel încât recursul apare inadmisibil sub acest aspect.
În consecinţă, Curtea nu va examina criticile formulate de reclamant privind legalitatea măsurii interdicţiei intrării în ţară.
Referitor la cea de-a doua măsură, de anulare a vizei de scurtă şedere, aceasta a fost urmarea directă a dispunerii interdicţiei de intrare în România care, potrivit art. 101 alin. (3) din OUG nr. 194/2002 republicată, se realizează prin instituirea consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei de stat şi, când este cazul, prin aplicarea în documentele de trecere a graniţei a ştampilei cu menţiunea anulat.
În cauză, după ce la data de 9 septembrie 2006, reclamantului i s-a refuzat intrarea în ţară de către organele poliţiei de frontieră, ulterior, în baza dispoziţiilor legale susmenţionate i s-a aplicat pe viza din paşaport, ştampila anulat.
Aşadar, criticile aduse sentinţei în privinţa respingeriicelui de-al doilea capăt de cerere sunt neîntemeiate, măsura dispusă fiind conformă normelor legale în vigoare, astfel încât Curtea va dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei nr. 2619 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2575/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2621/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
