ICCJ. Decizia nr. 2625/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2625/2009
Dosar nr. 2526/2/2008
Şedinţa publică din 15 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 aprilie 2008, reclamanţii G.C., OG, K.V. şi G.N.G. au chemat în judecată Autoritatea Naţională de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice, solicitând anularea Notei de Constatare din 15 ianuarie 2008 şi a procesului verbal de sancţionare contravenţională din 16 ianuarie 2008.
La 14 mai 2008, reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul formulării ei şi în contradictoriu cu M.A.D.R. - agenţia de plăţi şi intervenţie pentru agricultură.
În motivarea cererii reclamanţii au susţinut că prin „nota" contestată s-au reţinut în sarcina lor, în mod nejustificat, o serie de abateri de la îndatoririle ce le reveneau în calitate de membrii ai Comisiei de evaluare pentru licitaţia organizată de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în perioada august - octombrie 2007 privind atribuirea contractului de furnizare produse „Achiziţii autoturisme pentru activităţi specifice".
Prin sentinţa civilă nr. 3060 din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a respins acţiunea ca fiind inadmisibilă, motivat de faptul că nota de control, a cărei anulare s-a solicitat, nu este în fapt un act administrativ astfel cum este definit de dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă recurenţii au arătat că Autoritatea Naţională de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice este organizată conform art. 1 din HG nr. 525/2007 că o instituţie cu personalitate juridică aflată în subordinea Guvernului României, şi care are ca şi atribuţii supravegherea modului în care funcţionează sistemul de achiziţii publice şi de atribuire a contractelor de achiziţii, fiind obligaţi în acelaşi timp să aplice şi sancţiuni.
În acest sens, recurenţii au arătat că Nota de Control a cărei anulare au solicitat-o, prin constatările pe care le conţine cu privire la organizarea, desfăşurarea licitaţiei organizate în perioada august – octombrie 2007, precum şi cu privire la activitatea comisiei de evaluare, le-a produs prejudicii grave atât în plan material cât şi moral prin dosarele disciplinare şi penale ce le au fost întocmite.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ ce poate fi supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării legii ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice".
Astfel fiind cum Nota de Control ce face obiectul prezentei cauze, rezumă în fapt concluziile organului de control asupra modului în care au fost respectate reglementările legale cu privire la planificarea achiziţiilor publice şi etapele premergătoare iniţierii procedurii de atribuire: cu privire la formele de publicitate, întocmirea documentaţiei de atribuire precum şi cu privire la activitatea comisiei de evaluare; legal şi temeinic s-a apreciat că prin ea însăşi note de control nu produce efecte juridice şi ca atare nu poate fi calificată ca fiind act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Susţinerea recurenţilor reclamanţi potrivit căreia această notă poate constitui temeiul unor sancţiuni cu caracter disciplinar, sau al formării unor dosare penale, nu justifică controlul legalităţii ei, atâta vreme cât în baza ei nu a fost emis nici un act administrativ care să dea naştere la o obligaţie în sarcina lor sau să le impună vreo sancţiune.
În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C., OG, K.V., G.N.G. împotriva sentinţei nr. 3060 din 11 noiembrie 20098 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2624/2009. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 2645/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
