ICCJ. Decizia nr. 2645/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2645/2009
Dosar nr. 292/46/2008
Şedinţa publică din 15 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 aprilie 2008 B.M. a chemat în judecată A.N.R.P., solicitând obligarea pârâtei să-i răspundă la cererile adresate şi să pună în aplicare sentinţa civilă nr. 254/2006 a Tribunalului Argeş, irevocabilă prin care s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 sub forma titlurilor de despăgubire, reprezentând diferenţa dintre valoarea construcţiilor la data demolării şi valoarea acestora la data notificării, minus despăgubirile primite la expropriere.
Reclamantul a cerut de asemenea, daune materiale de 100.000 euro, daune morale de 20.000 euro şi daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere.
Ulterior, printr-o cerere completatoare, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei la evaluarea imobilului din Piteşti.
Prin sentinţa nr. 76 din 21 mai 2008, Curtea de Apel Piteşti‚ secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, printre atribuţiile date prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 în sarcina pârâtei, nu se numără şi acelea de a stabili întinderea despăgubirilor ce se cuvin a fi acordate ca măsuri reparatorii şi de a emite decizii în acest sens, acest atribut revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul B.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a invocat greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive ridicate de A.N.R.P., această instituţie fiind răspunzătoare pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 şi ale Legii nr. 10/2001.
Reclamantul a mai arătat că instanţa a procedat nelegal prin neintroducerea în cauză a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, faţă de care, după citarea în proces, urma să formuleze pretenţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, A.N.R.P. nu are atribuţii în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Instituţia investită cu emiterea deciziei conţinând titlurile de despăgubire pentru imobilele notificate în temeiul Legii nr. 10/2001, este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care ar fi trebuit să fie chemată în judecată în calitate de pârâtă.
În aceste împrejurări, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. a fost corect admisă, cu consecinţa respingerii acţiunii.
Sub acest aspect, nu are suport legal nici critica privind necitarea în cauză a Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cerere formulată de reclamant prin precizarea de acţiune din 12 mai 2008.
Organizarea şi funcţionarea secretariatului sunt atributul A.N.R.P., însă în sarcina secretariatului sunt doar centralizarea dosarelor şi analizarea acestora din punctul de vedere al legalităţii cererii de restituire în natură, doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dispunând emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificat şi completat prin OUG nr. 81/2007.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei nr. 76/F-C din 21 mai 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2625/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2650/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
