ICCJ. Decizia nr. 2621/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2621/2009
Dosar nr. 30848/3/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 17 septembrie 2007, reclamanţii A.G., A.I., B.C.M., B.M., C.M., D.F.S., D.C., I.M., I.P., I.G., M.G., M.G., M.G., M.C., M.M., M.P.C., M.M., P.C., S.D.G., T.Ş. şi T.M., reprezentaţi de Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Penitenciare – Grupa Sindicală a Penitenciarului Spital Jilava au chemat în judecată Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei solicitând obligarea acestora la plata sporului salarial pentru desfăşurarea activităţii în condiţii deosebit de periculoase – aferente perioadei septembrie 2004 – aprilie 2006, sume actualizate cu indicele de inflaţie până la data achitării.
În motivarea cererii, au arătat că în baza Ordinului M.J. nr. 945/2003 emis în temeiul HG nr. 561/2000 Spitalului Penitenciar Jilava i s-au alocat sumele pentru plata acestui spor salarial, plată sistată însă în august 2004 din motive de lipsă resurse financiare pentru ca începând cu 1 mai 2006 să fie reluată.
Reclamanţii au mai susţinut că sunt îndreptăţişi la plata acestui spor, având în vedere că în cadrul spitalului există secţii de psihiatrie şi secţii unde se tratează bolnavii TBC şi HIV.
Prin cerere reconvenţională, Spitalul Penitenciar Jilava a solicitat obligarea reclamanţilor la restituirea sumelor achitate cu titlu de spor de antenă pentru aceeaşi perioadă (septembrie 2004 – aprilie 2005), având în vedere că potrivit Ordinului M.J. nr. 945/2003 cele două sporuri se exclud.
Prin sentinţa civilă nr. 2639 din 27 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, a disjuns acţiunea formulată de reclamanţii I.P., M.G., M.G., B.M. şi A.G., personal încadrat pe bază de contract individual de muncă – şi pentru care a acordat termen în continuare la 2 mai 2008, apreciind că litigiul promovat de aceştia este supus legislaţiei muncii şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii B.C.M., I.M., I.G., M.G., M.C., M.M., M.P.C., P.C., C.M., D.C., T.Ş., T.M., M.G., M.M., S.D.G., A.I., D.F.S., L.D., M.Ş.C., N.V., N.D.,în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că aceştia sunt funcţionari publici civili cu statut special conform art. 3 din Legea nr. 298/2004 şi care în exercitarea atribuţiilor de serviciu sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice în limitele şi competenţele stabilite de lege (art. 13 alin. (2)1), astfel încât cauzele izvorâte din raporturile lor de serviciu sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ conform art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 2188/9 septembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune şi lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor; a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâţii Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei la plata sumelor reprezentând contravaloarea sporului pentru desfăşurarea activităţii în condiţii deosebit de periculoase pentru perioada septembrie 2004 – aprilie 2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.300 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că reclamanţii, funcţionari publici au dreptul la plata acestui spor – potrivit Ordinului M.J. nr. 945/2003; că în fapt au beneficiat de acesta până în august 2004 după care plata s-a sistat din motive care nu echivalează cu stingerea dreptului, temeiul legal al acordării existând în continuare. S-a mai reţinut că potrivit Buletinului de determinare prin expertizare nr. 39 din 3 mai 2006 emis de Direcţia de Sănătate Publică – Biroul Medicina Muncii a confirmat desfăşurarea activităţii reclamanţilor în condiţii deosebit de periculoase.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Spitalul Penitenciar Jilava, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În recursul său, Spitalul Penitenciar Jilava a susţinut în esenţă că sporul solicitat nu face parte din salariul de bază lunar astfel cum este el prevăzut de art. 2 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. În plus prin Ordinul M.J. nr. 945/2003 – art. 4 s-a stabilit expres că sporurile se acordă în limita fondurilor disponibile astfel încât neplata lor în perioada septembrie 2004 – aprilie 2006 nu îi poate fi imputată, el fiind ordonator terţiar de credite.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor a criticat hotărârea instanţei de fond în principal pentru omisiunea de pronunţare asupra cererii sale reconvenţionale, învederând în acelaşi timp că prin sentinţa civilă a Tribunalului Bucureşti nr. 5242/2008- prin care s-a soluţionat cererea personalului încadrat cu contract individual de muncă la Spitalul Jilava – aceasta a fost admisă.
Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut netemeinicia hotărârii prin care s-a acordat sporul solicitat fără a se ţine cont că plata acestora a fost condiţionată de la bun început, de către legiuitor însuşi, – de existenţa resurselor financiare.
În fine, Ministerul Justiţiei în recursul său a invocat pe cale de excepţie, necompetenţa materială de soluţionare a pricinii de către curtea de apel având în vedere că Legea nr. 293/2004 privind statutul funcţionarului public cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu se completează cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 care stabilesc competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, în opinia recurentului, soluţia instanţei de fond este criticabilă având în vedere că nu a ţinut seama de poziţia sa de ordonator principal de credite - care repartizează creditele bugetare aprobate pentru Administraţia Naţională a Penitenciarelor, aceasta din urmă fiind cea abilitată să repartizeze la rândul său ca ordonator secundar de credite – pentru bugetele instituţiilor subordonate, în raport de sarcinile acestora.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
De necontestat că reclamanţii din cauza de faţă sunt funcţionari publici cu statut special – aşa cum sunt recunoscuţi şi prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 şi care se află în raport de serviciu cu Spitalul Penitenciar Jilava.
Potrivit dispoziţiilor art. 911 din Legea nr. 188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ".
Faptul că prin Legea nr. 293/2004 s-au eliminat normele de trimitere la Legea nr. 188/1999 în condiţiile în care nu stabileşte în acelaşi timp competenţa de soluţionare a litigiilor ce privesc raporturile de serviciu ale funcţionarului public cu statut special, nu conduce automat la competenţa instanţei de drept comun. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin dispoziţiile art. 70 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 astfel cum a fost modificată de OUG nr. 47/2006 şi OUG nr. 4/2008, se stabileşte competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea contestaţiilor formulate de funcţionarul public împotriva deciziei de impunere.
Având în vedere şi faptul că prin aceeaşi lege (nr. 293/2004) – art. 3 alin. (3) - se stabileşte expres că personalul din sistemul administraţiei penitenciarelor încadrat pe bază de contract individual de muncă este supus legislaţiei muncii, în mod firesc – rezultă că pentru funcţionarul public din acelaşi sistem, chiar dacă are statut special soluţionarea litigiilor având ca obiect raportul de serviciu revine instanţei de contencios administrativ.
Reţinând acest aspect şi având în vedere dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. – precum şi faptul că în cauză raportul de serviciu este între reclamanţi şi Spitalul Penitenciar Jilava, urmează a se reţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe, respectiv a Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, situaţie în care în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ. urmează a fi admise recursurile şi casată sentinţa Curţii de Apel Bucureşti şi trimite cauza Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, care reluând judecata urmează a avea în vedere şi celelalte critici din recursurile pârâţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei nr. 2188 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2620/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2624/2009. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
