ICCJ. Decizia nr. 2882/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2882/200.
Dosar nr. 26/32/200.
Şedinţa publică din 27 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamantul M.A.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea art. 21 alin. (2) şi art. 24 alin. (2) din Anexa 1 a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2263 din 03 septembrie 2007 şi a art. 1 pct. 3 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1850/2007, cu consecinţa anulării examenului din 17-19 octombrie 2007 organizat pentru ocuparea posturilor vacante de notar public.
În subsidiar, reclamantul a solicitat anularea listei privind rezultatele examenului, a hotărârii de validare a acestei liste şi a tuturor actelor subsecvente, cu obligarea pârâţilor la întocmirea unei noi liste în urma unei noi distribuiri a posturilor existente la nivel naţional.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 2263 din 03 septembrie 2007 al Ministrului Justiţiei s-a aprobat Regulamentul de organizare şi desfăşurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari şi a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de notar public.
Dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Regulament prevăd că, în vederea înscrierii la concurs, cererea de înscriere se depune în circumscripţia în care îşi are domiciliul candidatul, iar art. 24 alin. (2) face referire la opţiunea pentru unul din posturile vacante existente la nivelul camerei notarilor publici la care s-a depus cererea de înscriere la concurs.
Reclamantul a apreciat că aceste dispoziţii încalcă prevederile art. 41 şi art. 53 din Constituţia României, deoarece încalcă dreptul candidaţilor de a opta, în funcţie de media obţinută, pentru unul din posturile vacante existente la nivel naţional. De asemenea reclamantul a susţinut că cele două texte sunt discriminatorii, întrucât conduc la situaţii în care candidaţii cu note mai mici ocupa posturi datorită faptului că au domiciliul într-o anumită circumscripţie, în detrimentul altora cu medii mai mari.
În subsidiar, reclamantul a înţeles să critice ca discriminatorie modalitatea în care a fost aplicat art. 16 din Regulament, întrucât centralizatoarele din anexele 3, 4 şi 5 la Regulament nu cuprind menţiuni privind denumirea camerei pentru care urmează a fi întocmit, situaţie în care, a concluzionat reclamantul, declararea candidaţilor ca admişi/respinşi trebuia făcută la nivel naţional şi nu pe Camere.
La prima zi de înfăţişare, reclamantul a depus precizări la acţiune, arătând că a solicitat citarea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării doar în temeiul art. 27 alin. (3) din OG nr. 137/2000, republicată, iar în ce priveşte obiectul acţiunii a precizat că solicită în principal anularea art. 21 alin. (2) şi art. 24 alin. (2) din Anexa nr. 1 la O.M.J. , nr. 2263/2007 şi a art. 1 pct. 3 din O.M.J. nr. 1850/2007, anularea Hotărârii Consiliului Uniunii nr. 269 din 06 noiembrie 2007 de validare a rezultatelor finale ale concursului de notar public precum şi a procesului verbal de repartizare, cu obligarea pârâtelor la întocmirea unei noi liste cuprinzând rezultatele examenului, prin raportarea mediilor obţinute de candidaţi la numărul posturilor vacante existente la nivel naţional şi la efectuarea unei noi repartizări.
În subsidiar, reclamantul a solicitat anularea în parte a Hotărârii de validare a rezultatelor concursului, în ce priveşte atribuirea acestuia a calificativului respins şi emiterea ordinului de numire în funcţia de notar public.
Prin sentinţa civilă nr. 53 din 5 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, excepţie invocată de pârâţii U.N.N.P.R. şi Consiliul U.N.N.P. Totodată instanţa a respins excepţia lipsei de interes în ceea ce îl priveşte pe reclamant, pe fondul cauzei respingând acţiunea formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că existenţa calităţii procesuale pasive presupune identitate între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Cum reclamantul a solicitat citarea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în conformitate cu art. 27 alin. (3) din OG nr. 137/2000, aceasta nu a fost chemat în judecată ca parte în contradictoriu cu care se solicită realizarea unui drept.
Prima instanţă a apreciat neîntemeiată excepţia lipsei de interes, întrucât reclamantul urmăreşte schimbarea rezultatului în ceea ce îl priveşte, cu consecinţa numirii sale pe un post de notar public.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor criticate, rezultă că înscrierea şi opţiunea pentru un post vacant trebuie să se refere la un post existent la nivelul camerei în raza căreia se află localitatea de domiciliu a candidatului.
Este adevărat aşadar că, deşi concursul pentru ocuparea posturilor de notar se desfăşoară la nivel naţional, departajarea candidaţilor se realizează şi în funcţie de criteriul domiciliului.
Analizând în ce măsură acest criteriu are natură discriminatorie, prima instanţă a reţinut că anterior adoptării celor două ordine, în anul 2006, s-a prevăzut repartizarea candidaţilor la nivel naţional.
Întrucât s-au constatat numeroase schimbări de sedii şi asocieri ale notarilor numiţi cu notari din localităţile de domiciliu, au rămas localităţi în care nu s-a putut asigura serviciul notarial, ceea ce a determinat modificarea Regulamentului de concurs în forma actuală, avându-se în vedere criteriul domiciliului, tocmai în scopul de a se asigura serviciul notarial stabil.
În acest context, a apreciat prima instanţă, scopul pentru care s-a impus criteriul domiciliului este unul legitim şi nu unul discriminator.
Totodată, dispoziţiile legale contestate de reclamant nu pot fi apreciate nici ca îngrădiri ale dreptului la muncă şi al alegerii profesiei, întrucât specificul activităţii notariale - de serviciu de interes public - permite o reglementare specială.
În ce priveşte cererea formulată în subsidiar de reclamant, prima instanţă a apreciat că împrejurarea că formularele tip prevăzute în anexele 3, 4 şi 5 la Regulament nu cuprind menţiuni privind denumirea camerei pentru care urmează a fi întocmite, nu poate conduce la concluzia că în acest caz repartizarea s-ar face la nivel naţional, fără a se ţine seama de dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi art. 24 alin. (2) din Regulamentul de concurs.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.A.Ş., criticând soluţia pronunţată prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
A apreciat recurentul că instanţa de fond şi-a însuşit teoria scopului legitim susţinută de pârâte, deşi în speţă nu s-a administrat niciun mijloc de probă în sensul dovedirii împrejurării că în anii anteriori au avut loc numeroase schimbări de sedii şi asocieri ale notarilor care au condus la existenţa unor localităţi în care nu s-a putut asigura serviciul notarial.
A mai susţinut recurentul că metodele de atingere a aşa zisului scop legitim nu sunt adecvate şi necesare, în condiţiile în care articolele criticate i-au îngrădit dreptul prevăzut de art. 41 din Constituţie, respectiv de a-şi alege în mod liber camera notarilor pentru care dorea să candideze, pârâtele nepăstrând aşadar raportul rezonabil de proporţionalitate dintre mijloacele folosite şi scopul legitim vizat, fapt ce echivalează cu o încălcare a art. 14 din C.E.D.O. şi art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenţiei.
Pârâtele aveau la dispoziţie şi alte metode pentru limitarea pretinsei migraţii a candidaţilor spre camerele de domiciliu, respectiv impunerea obligaţiei de a nu părăsi postul ocupat prin concurs pentru o anumită perioadă de timp.
A arătat recurentul că în condiţiile în care a fost declarat respins la Camera Bacău cu media 8,50, în timp ce în Camerele notarilor publici Suceava, Iaşi, Galaţi etc. au fost declaraţi admişi candidaţi având medii sub 8,00, urmează a se constata că între candidaţii aflaţi în situaţii comparabile s-au indus distincţii, creându-se o discriminare indirectă pe criteriul domiciliului, încălcându-se astfel art. 1 alin. (2) din Convenţia OIM de la Geneva nr. 111 din 25 iunie 1958.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a analizat doar caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor criticate, omiţând să analizeze legalitatea acestora în raport cu dispoziţiile art. 41 şi art. 53 din Constituţia României.
O ultimă critică adusă de recurent este aceea că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile Regulamentului de concurs, făcând confuzie între etapa stabilirii rezultatelor concursului şi cea a repartizării candidaţilor pe posturi.
Procedura de ocupare a posturilor vacante de notar a presupus două etape şi anume desfăşurarea concursului, corectarea lucrărilor, stabilirea rezultatelor concursului şi validarea acestora, a doua etapă constând în repartizarea candidaţilor pe posturi.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, şi din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed:
În sensul dispoziţiilor OG nr. 137/2000, discriminarea poate fi invocată, numai în raport de anumite situaţii identice, similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane, faţă de care se aplică un tratament diferenţiat, fără ca acesta să fie justificat de un scop legitim şi fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate şi necesare.
Art. 2 alin. (3) din OG nr. 137/2000 prevede că sunt discriminatorii criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.
Din analiza textelor criticate printr-o interpretare sistematică, prin coroborarea normelor cuprinse în Regulament, rezultă, într-adevăr, faptul că opţiunea candidatului se face pentru posturile existente la nivelul Camerei în raza căreia se află localitatea de domiciliu a acestuia.
Însă, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, scopul pentru care criteriul domiciliului s-a impus este unul legitim, în speţă asigurarea unui serviciu notarial stabil.
Criteriul criticat este aşadar unul justificat, determinat de specificul profesiei de notar public, activitatea desfăşurată fiind, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 36/1995, o activitate de interes public.
Într-o atare situaţie este permisă reglementarea specială în ceea ce priveşte condiţiile de acces în profesie, dispoziţiile în speţă având drept scop o bună organizare a serviciului de interes public, fiind aplicabile tuturor participanţilor la concurs în egală măsură.
În raport cu situaţia relevată anterior adoptării O.M.J. nr. 2263/2007 şi O.M.J.1850/2007, şi anume imposibilitatea asigurării serviciului notarial în anumite localităţi, se constată că măsura instituirii criteriului domiciliului reprezintă, în înţelesul art. 2 alin. (3) din OG nr. 137/2000, o măsură adecvată şi necesară pentru asigurarea unui serviciu notarial stabil.
De asemenea, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat aspectele invocate de reclamant vizând îngrădirea drepturilor sale, reţinând în mod corect că dispoziţiile contestate nu pot fi apreciate nelegale sau neconstituţionale şi că nu constituie îngrădiri ale dreptului la muncă şi al alegerii profesiei, întrucât specificul activităţii permite o reglementare specială în ceea ce priveşte condiţiile de acces în profesie.
Nu poate fi de asemenea primită critica recurentului relativă la greşita interpretare realizată de judecătorul fondului a dispoziţiilor Regulamentului de concurs.
Aspectul invocat de reclamant, respectiv absenţa din cuprinsul formularelor - tip a menţiunilor privitoare la denumirea camerei, nu pot conduce la concluzia că declararea candidaţilor ca admişi/respinşi trebuia făcută în funcţie de numărul locurilor vacante existente la nivel naţional.
După cum în mod corect a reţinut prima instanţă, din coroborarea dispoziţiilor Regulamentului, rezultă fără echivoc că opţiunea candidaţilor înscrişi la concurs nu poate privi, într-o primă etapă, decât posturile vacante existente la nivelul Camerei la care s-a depus cererea de înscriere, respectiv a Camerei în raza căreia are domiciliul candidatul, iar ulterior, candidaţii ce îndeplinesc condiţiile privind media şi nota pe probe, îţi exprimă opţiunea pentru unul din posturile rămase vacante la nivel naţional după efectuarea repartizării potrivit art. 21 alin. (2) din Regulament.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 53 din 5 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi Fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2873/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2896/2009. Contencios → |
|---|
