ICCJ. Decizia nr. 386/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 386/2009
Dosar nr. 5637/2/2007
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 august 2007, reclamanţii S.Ş., C.M.S., P.E., D.C.E., H.L., B.M., D.R., C.C. şi C. (B.) I.M., în contradictoriu cu pârâtul M.T., au solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001-2006, sumă indexată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la plata lor efectivă.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că au fost angajaţii pârâtei în perioade diferite, în intervalul 2001 - 2006, având calitatea de funcţionari publici.
În aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, la data de 11 iunie 2007, au solicitat pârâtei pe calea plângerii administrative, înregistrată sub nr. 15360, acordarea primelor de concediu aferente anilor 2001 - 2006, ani in care acordarea acestora a fost suspendata.
După expirarea termenului legal, înăuntrul căruia pârâta era ţinută de prevederile legii contenciosului administrativ să răspundă la plângere, prin adresa din 18 iulie 2007 se arata că "plata obligaţiilor provenind din perioada 2001-2006 nu se poate face decât în condiţiile existenţei unui titlu executoriu", fapt ce a dus la formularea prezentei cereri.
S-a mai arătat că dreptul funcţionarilor publici la prima de concediu rezulta din lege, respectiv din prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, drept de care au fost privaţi printr-o succesiune de acte normative, prin care anual a fost suspendată plata acestui drept salarial.
Având în vedere că prin actele normative menţionate, dreptul funcţionarilor publici dea beneficia de prima de concediu a fost suspendat şi nu anulat, reclamanţii pretind că au dreptul de a solicita primele de concediu de odihnă restante, anterior menţionate.
Prin sentinţa nr. 542/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă reţinându-se că prima de concediu, prevăzută de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, fiind un drept câştigat, derivat dintr-un raport de serviciu, nu poate fi considerată anulată prin actele normative prin care s-a suspendat aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în acest sens fiind şi Decizia nr. 23/2005 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen M.T.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă: că reclamanţii, cu excepţia numiţilor S.Ş., şi C.M.S., au fost încadraţi în raporturi de serviciu cu M.L.P.T.L., iar de la data apariţiei HG nr. 740/2003 au fost încadraţi toţi reclamanţii în raporturi de serviciu cu M.T.C.T.; că de la data de 12 aprilie 2007, când a intrat în vigoare OUG nr. 24/2007, M.T.C.T. şi-a încetat activitatea şi s-au înfiinţat M.T.Î.M.M.C.T.P.L. şi M.D.L.P.L.; că raporturile de serviciu ale reclamanţilor cu M.T.C.T. au încetat anterior intrării în vigoare a OUG nr. 24/2007; că, faţă de această situaţie recurentul nu poate fi ţinut decât pentru plata a 1/3 din sumele solicitate.
Recurentul a mai arătat că în mod greşit instanţa a respins cererea de chemare în garanţie a M.E.F., deoarece acesta disponibilizează sumele reprezentând cuantumul pretenţiilor deduse judecăţii.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Se constată că M.T. a fost înfiinţat prin OUG nr. 24/2007 iar reclamanţii, începând cu anul 2001, au avut raporturi de servicii cu M.L.P.T.L., care a suportat mai multe reorganizări, în urma cărora s-au înfiinţat alte ministere.
Având în vedere că din probatoriul administrat nu se poate stabili cu certitudine pentru fiecare reclamant în ce perioadă a avut raporturi de serviciu cu M.T. (devenit în prezent M.T.I. conform OUG nr. 221/2008), Curtea va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de fond va pune în vedere părţilor să precizeze şi să depună acte referitoare la fiecare reclamant privind locurile de muncă din perioada 2001 – 2006 pentru care au solicitat indemnizaţia de concediu. Totodată, reclamanţii vor preciza care sunt autorităţile cu care înţeleg să se judece faţă de raporturile de serviciu pe care le-au avut în perioada menţionată.
În ce priveşte motivul de recurs referitor la respingerea cererii de chemare în garanţie a M.E.F., se constată că nu este întemeiat, întrucât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 60 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa se va casa şi cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.T. împotriva sentinţei nr. 542 din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2009. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 387/2009. Contencios → |
|---|
