ICCJ. Decizia nr. 2927/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2927/2009
Dosar nr. 5375/2/200.
Şedinţa public de la 28 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 238 din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii M.G.C., N.P.N.M., M.A. şi P.C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin care solicitau anularea hotărârii nr. 26590/1154 din 4 septembrie 2008 adoptată de pârât, suspendarea executării acesteia şi a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor din data de 5 octombrie 2008, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, obligarea pârâtului să permită participarea la concursul susmenţionat a tuturor candidaţilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004, indiferent de specializare, şi să procedeze la promovarea pe funcţii de execuţie a judecătorilor care au fost declaraţi admişi la curţile de apel, în ordinea descrescătoare a mediilor obţinute, indiferent de specializarea aleasă pentru susţinerea concursului.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a respins cererea intitulată „precizare de acţiune", ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Adoptarea de către pârât a hotărârii contestate de reclamanţi a avut loc, urmare sesizării formulate de către aceştia din urmă, care au solicitat interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi (4), art. 16 alin. (2) lit. a) şi art. 30 din Regulamentul aprobat prin hotărârea nr.621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Interpretarea dată de Consiliul Superior al Magistraturii dispoziţiilor legale susmenţionate, în sensul că opţiunea pentru o anumită secţie trebuie să se facă în funcţie de specializare, specializare care implică susţinerea concursului la anumite materii, este în concordanţă cu dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor şi cu art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Prin hotărârea contestată, se arată în considerentele sentinţei recurate, nu s-a adus atingere principiului nediscriminării, întrucât restrângerea dreptului de participare la concurs a acelor candidaţi care doresc să susţină probele din altă specializare decât aceea corespunzătoare secţiei de la care postul vacant a fost scos la concurs are o justificare obiectivă, determinată de necesitatea respectării principiului specializării.
Cu privire la interpretarea dată dispoziţiilor din regulament, prima instanţă a apreciat, de asemenea, că aceasta este corectă, având în vedere că opţiunea pentru înscrierea la concurs nu poate viza decât secţia la care există posturi vacante scoase la concurs, iar nu o altă secţie, în considerarea posibilităţii de vacantare a unor posturi în termen de 6 luni, scopul organizării concursului fiind acela de ocupare a posturilor vacante existente.
Referitor la cererea intitulată „precizare de acţiune", reţinând că aceasta reprezintă o modificare a capătului nr. 4 din cererea reclamanţilor şi că este formulată după prima zi de înfăţişare, instanţa de fond a respins-o ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii M.G.C., N.P.N.M. şi M.A., în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se reiterează argumentele invocate în faţa instanţei de fond cu privire la modul discriminator şi nelegal în care pârâtul a interpretat, prin hotărârea contestată, dispoziţiile art. 6 alin. (3) şi (4), art. 16 alin. (2) lit. a) şi art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii; în plus, se arată că hotărârea este nemotivată, întrucât „nu a examinat motivele" invocate de reclamanţi, şi că în mod greşit a dispus instanţa de fond respingerea, ca tardiv formulată, a precizării de acţiune, susţinându-se că aceasta a fost depusă înainte de prima zi de înfăţişare şi aducându-se ca argument, în acest sens, împrejurarea că a fost formulată după depunerea de către pârât a întâmpinării.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este ne fondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii contestată în cauză au fost interpretate, ca urmare a sesizări unor judecători, dispoziţiile art. 6 alin. (3) şi (4), art. 16 alin. (2) lit. a) şi art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că opţiunea pentru o anumită secţie trebuie să se facă în funcţie de specializare, specializare care implică susţinerea concursului la anumite materii, nu reprezintă o modificare a Regulamentului şi nici o adăugare la lege.
Potrivit art. 6 din Regulament, „în termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesaţi pot depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se menţionează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanţa ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea şi, pentru promovarea la curţile de apel, secţia pentru care optează" [alin. (3)] şi „Fiecare candidat poate formula o singură opţiune cu privire la felul promovării, instanţa ori parchetul la care solicită promovarea, respectiv secţia pentru care optează în cazul promovării la curţile de apel, precum şi specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs" [alin. (4)].
Din interpretarea logică şi sistematică a acestor dispoziţii normative, rezultă că proba teoretică şi proba practică se vor susţine la o materie ale cărei instituţii candidatul urmează să le aplice la secţia la care va fi promovat şi, deci, alegerea materiei de concurs trebuie făcută în concordanţă cu acest principiu.
Reglementând desfăşurarea concursului pentru promovarea magistraţilor, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevede că „Probele constau în: în funcţie de specializare, una dintre următoarele materii: drept civil, drept penal, drept comercial, drept administrativ, drept financiar şi fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, drept internaţional privat" [lit. a)] şi „procedura civilă sau procedura penală, în funcţie de specializarea judecătorului sau procurorului" [lit. d)].
Prevederile legale citate se referă, aşadar, în mod expres la specializarea judecătorilor, atât Regulamentul de concurs cât şi interpretarea dată de către intimatul-pârât dispoziţiilor actului normativ în discuţie fiind în acord cu aceste prevederi legale.
Astfel, se prevede un raport de cauzalitate între specializarea pentru care optează magistratul, secţia curţii de apel pentru care optează şi materiile la care susţine concursul.
De altfel, principiul specializării judecătorilor este consacrat şi prin dispoziţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (art. 19, art. 35 şi art. 41), prin crearea de secţii sau complete specializate în cadrul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel, precum şi prin reglementarea competenţei materiale funcţionale a secţiilor din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a celorlalte instanţe.
Se va reţine, de asemenea, că prevederile în discuţie ale Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, precum şi interpretarea dată acestora de către intimatul-pârât, nu au un caracter discriminatoriu, în sensul prevederilor OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, şi a convenţiilor europene sau internaţionale la care România este parte, ele fiind norme de reglementare generale, aplicabile deopotrivă şi în aceleaşi condiţii, tară nici o excepţie, atât recurenţilor cât şi celorlalţi magistraţi care s-au înscris la concurs.
Sentinţa atacată este, contrar susţinerilor formulate de recurenţi, corect motivată, îndeplinind condiţia prevăzută de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., chiar dacă instanţa de judecată nu a examinat punctual motivele invocate de reclamanţi, atâta vreme cât considerentele expuse conţin argumentele legale şi de temeinicie care au condus la soluţia adoptată de către instanţă.
Nici susţinerea recurenţilor, potrivit căreia precizarea de acţiune a fost greşit respinsă de instanţa de fond, ca tardiv formulată, nu este întemeiată, art. 134 C. proc. civ. necondiţionând în vreun fel „prima zi de înfăţişare" de depunerea întâmpinării; dimpotrivă, aceasta din urmă este condiţionată de „prima zi de înfăţişare", care este, potrivit art. 118 alin. (3) din acelaşi cod, termenul limită pentru ca pârâtul să „arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare".
Cum la termenul anterior depunerii cererii modificatoare a acţiunii, cel din 2 octombrie 2008, când a fost soluţionată cererea reclamanţilor de suspendare a actului contestat, părţile au fost legal citate, putând pune concluzii, conform art. 134 C. proc. civ., termen de judecată ca fiind „prima zi de înfăţişare" iar cererea modificatoare, formulată la 11 noiembrie 2008, ca fiind tardivă.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.G.C., N.P.N.M. şi M.A. împotriva sentinţei nr. 238 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2923/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2929/2009. Contencios → |
|---|
