ICCJ. Decizia nr. 3061/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3061/2009
Dosar nr. 642/33/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 aprilie 2008, reclamanta M.A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii nr. 22.517 din data de 30 ianuarie 2008 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de refugiat a soţului său, în prezent decedat, M.P., cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000 în favoarea sa şi stabilirea statutului de urmaş de refugiat.
Reclamanta a mai arătat că soţul său a fost refugiat în perioada martie 1941 septembrie 1945, dar martorul H.I., dintr-o eroare, a menţionat greşit perioada de refugiu a soţului său.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 440 din 22 mai 2008, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 22517 din 30 ianuarie 2008 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de soţie supravieţuitoare a celui refugiat în perioada 15 martie 1941 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 şi ale art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând respingerea acţiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei este eronată, întrucât se bazează exclusiv pe declaraţiile de martori, nesusţinute de acte oficiale.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobată prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Conform art. 3 din Legea nr. 189/2000, soţul supravieţuitor din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condiţiile acestei ordonanţe, de o indemnizaţie lunară, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
În mod eronat recurenta pârâtă susţine că intimata reclamantă nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, din declaraţia judiciară a martorului H.I. şi declaraţiile autentice ale martorilor H.I. şi F.M.T., coroborate cu actele de stare civilă depuse de reclamantă în sprijinul cererii sale, rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002 că, în perioada martie 1941 – 6 martie 1945, soţul reclamantei, M.P. împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, satul Copru, judeţul Cluj în localitatea Catina, judeţul Cluj, datorită persecuţiilor exercitate pe criterii etnice.
În consecinţă, faţă de dovezile existente la dosar, se reţine că sentinţa este legală şi temeinică motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 440 din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3059/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3062/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
