ICCJ. Decizia nr. 3102/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3102/2009
Dosar nr. 763/46/200.
Şedinţa publică din 4 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.G. a contestat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Vâlcea - Comisia pentru Soluţionarea Întâmpinărilor, Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008, adoptată de pârât.
În motivare, s-a susţinut că reclamantul nu a fost de acord cu exproprierea în condiţiile în care nu i s-a prezentat amplasamentul supus exproprierii şi nici nu a acceptat preţul propus.
La 22 octombrie 2008, Consiliul Judeţean Vâlcea a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi ca rămasă fără obiect.
Prin sentinţa nr. 11 /F-C din 7 ianuarie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de contestatorul B.G. şi a anulat Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008 a Comisiei pentru Soluţionarea Întâmpinărilor din cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008 Comisia pentru Soluţionarea Întâmpinărilor a luat act de înţelegerea intervenită între expropriatorul municipiul Rm. Vâlcea şi expropriatul B.G. referitoare la exproprierea unei suprafeţe de teren de 104 mp şi acordarea unei despăgubiri în valoare de 100 Euro/mp şi a respins întâmpinarea.
Ulterior, la 9 decembrie 2008, expropriatorul a făcut o altă propunere reclamantului şi anume: exproprierea unei suprafeţe de 20 mp, însă nu a făcut nici o precizare în legătură cu despăgubirea.
A mai reţinut instanţa de fond că, în mod greşit Comisia a luat act de existenţa unei înţelegeri şi pentru acest motiv a respins întâmpinarea, când, de fapt ar fi trebui să ia act de stingerea litigiului dintre părţi numai în cazul unui acord deplin între cele două părţi. Or, în speţă, a constatat prima instanţă, reclamantul a pus condiţia ca exproprierea să se facă prin realizarea lucrărilor într-o anumită configuraţie, adică accesul să se facă dinspre municipiul Rm. Vâlcea pe proprietatea reclamantului.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că după emiterea hotărârii de soluţionare a întâmpinării Municipiul Rm. Vâlcea a început o altă procedură de expropriere prin comunicarea făcută la 9 decembre 2008 către reclamant, propunându-i exproprierea unei alte suprafeţe de teren şi cu o anumită configuraţie a acestuia.
A concluzionat prima instanţă că hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008, emisă de pârât, nu mai poate să oblige pe reclamant la acceptarea exproprierii în condiţiile propunerii făcute anterior, adică pentru o suprafaţă de 104 mp, şi cu despăgubirea de 100 Euro/mp, această hotărâre devenind caducă şi, în consecinţă, impunându-se anularea ei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi neteimeinicie şi invocând situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susţine că soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât în mod legal Comisia de soluţionare a întâmpinărilor, prin hotărârea contestată, a luat act de învoiala părţilor cu privire la propunerea de expropriere şi a respins întâmpinarea formulată de reclamant.
Se menţionează că, în mod eronat, prima instanţă a reţinut că după emiterea hotărârii de soluţionare a întâmpinării, Municipiul Râmnicu-Vâlcea a început o altă procedură de expropriere, când, în realitate s-a comunicat reclamantului că suprafaţa de teren proprietatea acestuia, afectată în final de expropriere este de 20 mp, iar în raport de această situaţie nu este exclusă schimbarea opţiunii acestuia privind propunerea de expropriere sau cuantumul despăgubirilor propuse.
Intimatul-reclamant a formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că s-a realizat construcţia străzii pentru care intervenise exproprierea pe un alt amplasament, astfel că exproprierea terenului său nu se mai justifică.
De asemenea nu a existat un acord al său referitor la propunerea făcută în condiţiile în care nu se cunoştea cu exactitate suprafaţa propusă pentru expropriere, neexistând un proiect avizat prin care să fie justificată exproprierea.
Au fost depuse la dosar fotografii şi sentinţa civilă nr. 447/2009 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de criticile invocate, de dispoziţiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că recursul este nefondat.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 33/1994, „în urma deliberării, comisia poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge şi va consemna aceasta într-o hotărâre motivată. Comisia va consemna, dacă este cazul, şi învoiala dintre părţi, sub semnătura acestora. Hotărârea se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare".
Din cuprinsul acestor dispoziţii se desprinde concluzia că se are în vedere învoiala dintre părţi, sub semnătura acestora, de la momentul deliberării.
După cum se constată, hotărârea nr. 1 atacată, prin care a fost acceptată propunerea expropriatorului şi s-a luat act de înţelegerea intervenită, a fost emisă la data de 08 septembrie 2008. Această situaţie nu corespunde realităţii întrucât la această dată nu s-a făcut dovada că a existat o învoială între părţi, sub semnătura acestora.
De asemenea, chiar recurentul, prin cererea de recurs recunoaşte implicit că este posibil ca reclamantul să-şi fi schimbat opţiunea la data emiterii hotărârii contestate.
Nu se poate reţine existenţa unei înţelegeri în raport de procesul-verbal încheiat la 16 iunie 2008, deoarece acesta este anterior datei când a fost soluţionată întâmpinarea prin Hotărârea nr. 1 contestată.
De altfel, cum în mod corect a reţinut prima instanţă, nici la momentul încheierii procesului-verbal nu se poate reţine existenţa unei înţelegeri depline între cele două părţi, cât timp intimatul-reclamant a pus anumite condiţii referitoare la expropriere, iar suprafaţa supusă exproprierii nu a fost certă, aceasta oscilând de la 250 mp la 104 mp.
Mai mult prin sentinţa civilă nr. 447/2009 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeţei de 27mp teren dintre care 20mp proprietatea reclamantului, fiind necontestată susţinerea acestuia potrivit căruia construcţia străzii s-a realizat pe un alt amplasament, fiind dată şi în funcţiune. Astfel, se confirmă modificarea proiectului iniţial de expropriere prin diminuarea suprafeţei de teren propusă spre expropriere la 20 de mp faţă de 250 mp, respectiv 104 mp cât a fost reţinută prin hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008, fiind fără dubiu că înţelegerea nu corespunde acestei situaţii.
Prin urmare, Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 2008 nu a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 33/1994 astfel că nu pot fi reţinute criticile care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Avându-se în vedere cele menţionate anterior cât şi prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., se va respinge recursul formulat ca nefondat.
În raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimate, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei nr. 3 din 3 iunie 2009, depusă la dosarul cauzei (fila 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Judeţean Vâlcea, împotriva sentinţei nr. 11/F-C din 7 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3070/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3123/2009. Contencios → |
|---|
