ICCJ. Decizia nr. 3126/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3126/2009
Dosar nr. 2900/2/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 mai 2008, reclamanta Federaţia Sindicatelor Libere din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 1 alin. (3) din HG nr. 297/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru desfăşurarea în bune condiţii a Summit-ului NATO organizat în Bucureşti în perioada 2-4 aprilie 2008, publicată în M.Of. nr. 216 din 20 martie 2008.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin înserarea alin. (3) din art. 1, Guvernul României a încălcat voinţa părţilor contractelor colective de muncă, prevederile Legii nr. 130/1996, respectiv art. 7 alin. (2) potrivit cu care contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor.
Se mai arată că prin aplicarea art. 1 alin. (3) din HG nr. 297/2008, membrii de sindicat sunt prejudiciaţi în dreptul lor de a beneficia de o zi liberă plătită şi de un spor de 100% din salariul de bază pentru activitatea desfăşurată în zilele de 12 aprilie, 19 aprilie şi 10 mai 2008, drept consacrat de art. 36 alin. (1) lit. i) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramuri de învăţământ.
La data de 19 mai 2008, reclamanta Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin cererea de chemare în judecată aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 2913/2/2008 a solicitat anularea art. 1 alin. (3) din HG nr. 297/2008, iar în temeiul dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ. instanţa a conexat dosarul nr. 2913/2/2008 de dosarul 2900/2/2008.
În data de 14 august 2008, s-a formulat cerere de intervenţie de către Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în interesul Guvernului României justificată de calitatea de contrasemnatar al actului normativ a cărui anulare parţială se solicită.
Pârâtul Guvernul României prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii având în vedere că HG nr. 297/2008 este legală, fiind emisă în temeiul art. 108 din Constituţia României.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2843 din 28 octombrie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantele Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ şi Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi a dispus anularea art. 1 alin. (3) din HG nr. 297/1008 privind stabilirea unor măsuri pentru desfăşurarea în bune condiţii a summit-ului NATO, publicată în M. Of. nr. 216 din 20 martie 2008.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, a reţinut în esenţă, aşa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele:
Instanţa, a apreciat că dispoziţiile cuprinse în HG nr. 297/2008, art. 1 alin. (3) sunt nelegale întrucât se încalcă art. 132 din Codul muncii şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1990 privind contractul colectiv de muncă, vătămând dreptul salariaţilor din învăţământ de a beneficia de o zi liberă plătită şi un spor de 100% din salariul de bază.
La data de 2 septembrie 2008, reclamanta Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi interveneintul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei nr. 2843 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 2811 C. proc. civ. iar prin sentinţa civilă nr. 77 din 13 ianuarie 2009 a fost admisă cererea completatoare a sentinţei în sensul că s-a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
Instanţa de recurs.
Împotriva sentinţei nr. 2843 din 28 octombrie 2008 au declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Guvernul României.
În recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse , s-a arătat că soluţia instanţei de fond este nelegală, că potrivit art. 1 din HG nr. 297/2008, pentru salariaţii din sectorul public care desfăşoară activitate în municipiul Bucureşti, zilele de 2, 3, 4 aprilie 2008 au fost stabilite ca zile libere, pentru recuperarea cărora urma să se lucreze în zilele de 12, 19 aprilie şi 10 mai, fără a beneficia de salarizarea suplimentară sau timp liber suplimentar.
A precizat recurentul că, întrucât zilele de 2, 3, 4 aprilie erau libere, pentru care contractul colectiv de muncă nu prevede plata suplimentară şi zilele de recuperare trebuie să aibă acelaşi tratament.
Guvernul României a susţinut în motivele de recurs, că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică, întrucât prin HG nr. 297/2008 s-a acordat timp liber anterior prestării activităţii, că zilele pentru care s-a instituit recuperarea erau zile lucrătoare, pentru care nu se efectua plată suplimentară, în mod firesc şi zilele de recuperare nu pot avea un alt regim de plată salarială.
Din examinarea recursurilor, a legislaţiei aplicabile şi a probelor cauzei Înalta Curte reţine următoarele:
Prin HG nr. 297/2008 s-au stabilit o serie de măsuri pentru desfăşurarea în bune condiţii a Summit-ului NATO organizatla Bucureşti în perioada 2-4 aprilie 2008.
În art.1 al acestei hotărâri s-a prevăzut că pentru salariaţii din sectorul public care îşi desfăşoară activitatea în municipiul Bucureşti, zilele 2, 3 şi 4 aprilie sunt zile libere, urmând ca pentru acestea să se lucreze în zilele de 12, 19 aprilie şi 10 mai 2008.
Guvernul României a prevăzut în alin. (3) al art. 1 din HG nr. 297/2008 că prestarea muncii în zilele respective nu conferă dreptul de salarizare suplimentară sau acordarea de timp liber corespunzător.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă prevederile art. 1 alin. (3) din HG nr. 297/2008 sunt de natură a nesocoti prevederile art. 132 C. muncii.
Potrivit art. 132 alin. (2) C. muncii, în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile, însă pentru această situaţie de excepţie, în alin. (3) al aceluiaşi articol s-a prevăzut că salariaţii vor beneficia de un spor de salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă, sau după caz, contractul individual de muncă.
Ca urmare a reglementărilor legale enunţate, care prevăd plata sporului salarial în raport de contractul colectiv de muncă, dispoziţiile contractului colectiv de muncă dobândesc forţă obligatorie, în baza legii şi devin general aplicabile.
Astfel art. 36 lit. i) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ 2007-2008, stabileşte că pentru activitatea prestată într-o zi de repaus săptămânal, zi liberă sau de sărbătoare legală ori religioasă, salariatului i se acordă o zi liberă plătită şi un spor de 100% din salariul de bază.
Faţă de această prevedere din contractul colectiv de muncă, care devine general obligatorie, întrucât Codul muncii i-a acordat acest caracter, art. 1 alin. (3) din HG nr. 297/2008 se constituie într-o reglementare nelegală, motiv pentru care corect s-a aplicat sancţiunea anulării acestuia.
Susţinerea din recurs că s-a acordat timp liber anterior, după cum şi aceea ca zilele pentru care s-a instituit recuperarea erau zile lucrătoare sunt lipsite de relevanţă, atâta vreme cât contractul colectiv de muncă instituie pentru activitatea prestată în zilele de repaus, atât dreptul la o zi liberă plătită cât şi sporul de 100% din salariul de bază.
Plata efectivă a sporului de 100% se poate face însă numai în măsura în care s-a prestat activitatea în zilele libere.
Având în vedere considerentele din prezenta decizie recursurile declarate de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi pârâtul Guvernul României sunt nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D.
Respinge recursurile declarate de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 2843 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3123/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3127/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
