ICCJ. Decizia nr. 3211/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3211/2009
Dosar nr. 97/2/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanta SC N. SA Pantelimon, judeţul Ilfov a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei referitoare la legalitatea obligaţiei de plată a contribuţiei de 2% din comercializarea produsului denumit plumb metalic, precum şi să se constate că, reclamanta nu are obligaţia legală de plată cu titlu de contribuţie, a sumei de 2% din comercializarea produselor chimice periculoase pentru produsul plumb metalic, pretinderea plăţii fiind nelegală şi producând vătămarea reclamantei într-un drept legitim.
În baza art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 854372,11 lei achitată de reclamantă cu titlu de contribuţie la Fondul pentru Mediu pentru perioada august 2004-decembrie 2005, dobânzi si penalităţi achitate, amendă pentru plata cu întârziere a sumelor datorate şi dobânda legală a sumei pentru perioada 1 august 2005 - 30 octombrie 2007.
În fapt, reclamanta a arătat că, în calitate de producător de plumb, a achitat pârâtei, în perioada august 2004-martie 2006, sumele susmenţionate, cu titlu de contribuţie de 2% din valoarea producţiei de plumb comercializată.
Reclamanta consideră că nu datorează suma pretinsa, întrucât plumbul metalic nu se încadrează in categoria substanţelor chimice periculoase.
În drept, reclamanta a invocat prevederile OUG nr. 200/2000, HG nr. 490/2002 ca legi speciale faţă de Legea nr. 73/2000 privind Fondul de Mediu, modificată şi completată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2713 din 15 octombrie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC N. SRL cu sediul in Pantelimon, jud. Ilfov în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, nu există temei legal pentru a cere restituirea sumei achitată de reclamantă cu titlu de contribuţie la Fondul pentru Mediu pentru perioada august 2004-decembrie 2005 şi implicit nici a accesoriilor aferente acestei sume, astfel că în cauză nu este un refuz nejustificat al pârâtei de a restitui sumele pretinse şi nici nu s-a putut reţine vătămarea reclamantei, într-un drept a său, prevăzut de lege sau într-un interes legitim. Sumele au fost achitate în temeiul Legii nr. 73/2000, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 33/2004 de aprobare a OUG nr. 86/2002.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs în termen legal – reclamanta SC N. SRL cu sediul în Pantelimon, Judeţul Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, OUG nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase aprobată prin Legea nr. 451/2001 constituie legea specială în materia clasificării, etichetării şi ambalării substanţelor chimice periculoase, faţă de Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru Mediu, aşa cum a fost modificată şi completată prin OUG nr. 93/2001, aprobată prin Legea nr. 293/2002.
Ca atare, numai în măsura în care norma specială clasifică plumbul metal ca substanţă chimică periculoasă, legislaţia privind fondul pentru mediu, poate extinde aplicarea contribuţiei de 2% şi asupra plumbului metal. Este nerelevantă, potrivit recurentei împrejurarea că, OUG nr. 200/2000 şi Legea nr. 73/2000 au domenii de reglementare diferite, aceste acte normative având în fapt un domeniu comun de reglementare.
Recurenta susţine şi că, în cererea introductivă a indicat norma europeană a cărei aplicare o solicită, Directiva Consiliului nr. 67/548/CEE şi Directiva nr. 1999/45/CE şi că, pentru a se da eficienţă prevederilor acestor directive trebuie avută în vedere data aderării României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, iar nu data aderării României la Uniunea Europeană.
Examinând sentinţa atacată, critica formulată prin recurs, actele normative aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, OUG nr. 200/2000 şi HG nr. 490/2002 nu au caracterul unor acte normative speciale în raport cu Legea nr. 73/2000 şi actele normative de modificare a acestei legi, întrucât nu reglementează acelaşi domeniu de activitate.
Astfel OUG nr. 200/2000 reglementează clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, iar Legea nr. 73/2000 reglementează Fondul pentru Mediu.
Pentru contribuţia la fondul de mediu în perioada august 2004 – decembrie 2005 s-a aplicat Legea nr. 73/2000 cu modificările aduse prin Legea nr. 33/2004 de aprobare a OUG nr. 86/2003, ori atât OUG nr. 200/2000, cât şi HG nr. 490/2002 sunt anterioare legii din 2004 şi prin urmare, prioritate în aplicare nu poate avea decât legea nouă.
Sumele în litigiu au fost achitate legal de către reclamantă, în baza Legii nr. 73/2000, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 33/2004, de aprobare a OUG nr. 86/2003.
Se reţine că, recurenta-reclamantă nu a contestat Rapoartele de inspecţie fiscală nr. 79 din 18 ianuarie 2005 şi nr. 162 din 7 februarie 2005 şi nici Decizia de impunere, achitând integral debitul la fondul de mediu, inclusiv dobânzile, penalităţile de întârziere, penalităţile de stopaj la sursă şi amenda (dosar de fond filele 52-98), astfel că, plata efectuată în aceste condiţii nu poate fi contestată în instanţă.
Se reţine de asemenea ca nefondată şi susţinerea recurentei privind transpunerea unor norme comunitare în raport cu data achitării sumelor pretinse, data aderării României la Uniunea Europeană şi prevederile art. 148 alin. (2)din Constituţia României.
În consecinţă se va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N. SA Pantelimon, judeţul Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 2713 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3208/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3214/2009. Contencios → |
|---|
