ICCJ. Decizia nr. 3216/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3216/2009
Dosar nr. 11.889/3/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti la data de 25 martie 2008, precizată la data de 5 septembrie 2008 şi înregistrată ulterior, prin declinarea competenţei materiale de soluţionare, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC S.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea deciziei nr. 70526/TH din 11 ianuarie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei să înainteze Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din Ministerul Economiei şi Finanţelor, propunerea privind acordarea autorizaţiei de comercializare a mărfurilor în regim de duty-free, pe baza cererii de autorizare formulată de reclamantă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Decizia contestată, pârâta i-a comunicat că, nu mai îndeplineşte condiţiile menţionate la punctul 6 din Normele de organizare, funcţionare şi control vamal al activităţii de comercializare a mărfurilor în regim duty- free. Faţă de prevederile Ordinului nr. 1397/2002 al Ministerului Finanţelor Publice, întrucât reclamanta deţine cu chirie în cadrul Aeroportului Internaţional Băneasa - Aurel Vlaicu, un spaţiu comercial situat după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal, reclamanta susţine că îndeplineşte cerinţele legale pentru a obţine autorizarea magazinului, iar lipsa avizului Biroului Vamal Băneasa nu poate justifica, refuzul autorizării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2603 din 8 octombrie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S.I. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, ca nefondată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, întrucât Biroul Vamal Băneasa a revenit asupra avizului acordat iniţial, până ca acesta să fi produs efecte juridice, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 6 din Ordinul nr. 1397/2002 al Ministrului Finanţelor Publice respectiv documentaţia completă, astfel că, în mod corect pârâta nu a înaintat propunerea către comisia de resort din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta SC S.I. SRL Bucureşti, susţinând că, sentinţa nu are temei legal, întrucât anterior depunerii cererii, la data de 30 noiembrie 2007, reclamanta a primit avizul favorabil al Biroului Vamal Băneasa privind asigurarea condiţiilor legale de organizare, funcţionare şi supraveghere vamală a magazinului duty-free, astfel că, la data de 10 decembrie 2007, reclamanta îndeplinea toate cerinţele legale pentru a fi autorizată, pârâta având obligaţia de a înainta cererea reclamantei, spre soluţionare. Reclamanta mai susţine că, organizarea internă a unei autorităţi publice, respectiv a biroului vamal nu poate să afecteze drepturile legitime ale unei persoane de drept privat.
Examinând sentinţa atacată, critica formulată în recurs, actele normative incidente pricinii şi faţă de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 din OUG nr. 104/2002 privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim duty-free, comercializarea mărfurilor cu amănuntul, în valută, în regim duty-free se face numai în baza autorizaţiei eliberate de Ministerul Finanţelor Publice, la propunerea Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, condiţiile ce se cer a fi întrunite şi documentele necesare pentru autorizarea unui magazin în regim duty-free se regăseau reglementate în momentul formulării cererii de către reclamantă şi în momentul adoptării de către pârâtă a soluţiei contestate în cauză, în Ordinul nr. 1397/2002 al Ministrului Economiei şi Finanţelor pentru aprobarea Normelor de organizare, funcţionare şi control vamal al activităţii de comercializare a mărfurilor în regim duty-free. Art. 6 al ordinului prevede între documentele necesare pentru autorizarea unui magazin în regim duty-free – avizul biroului vamal.
Faţă de împrejurarea că, Biroul Vamal Băneasa a revenit asupra avizului acordat iniţial, fără ca acesta să fi produs efecte juridice, revenire determinată de motive obiective, respectiv lipsa capacităţii de supraveghere a biroului vamal care funcţionează cu un singur lucrător vamal pe tura permanentă la serviciul de frontieră, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 6 din Ordinul nr. 1397/2002 al Ministrului Economiei şi Finanţelor, pentru lipsa avizului vamal.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2603 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3214/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3217/2009. Contencios → |
|---|
