ICCJ. Decizia nr. 3214/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3214/2009
Dosar nr. 5291/2/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 5 septembrie 2008, reclamanta T.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti reprezentând suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% pentru perioada 1 ianuarie 2004-11 iunie 2008 şi sporul pentru condiţii vătămătoare din luna mai 2006 până la data de 11 iunie 2008, actualizate cu indicele de inflaţie.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esenţă că, aplicarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, care reglementează suplimentul postului a fost suspendată abuziv prin OUG nr. 92/2004 şi OUG nr. 2/2006.
Reclamanta a mai arătat că, pârâtul i-a refuzat acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare, deşi acest spor este reglementat de art. 16 din OG nr. 2/2006 şi art. 16 din OG nr. 6/2007.
În cauză au formulat cereri de intervenţie principală numiţii: M.S., P.D.O., B.G., C.S.S., P.M., C.M., S.D., C.C., B.D., F.A., M.I.L., D.M., G.G.G. şi A.R.M., care solicită plata de către pârât a aceloraşi sporuri solicitate în cererea principală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3310 din 2 decembrie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamanta T.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi cererile de intervenţie formulate de intervenienţii: M.S., P.D.O., B.G., C.S.S., P.M., C.M., S.D., C.C., B.D., F.A., M.I.L., D.M., G.G.G. şi A.R.M., ca nefondate.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, deşi dreptul la suplimentul postului şi suplimentul gradului a fost recunoscut de lege, întrucât nu a fost stabilit cuantumul acestor sporuri, obligaţia nu este determinată. Aceeaşi situaţie este şi în cazul sporului pentru condiţii vătămătoare, întrucât art. 16 din OG nr. 2/2006 şi OG nr. 6/2007, prevăd posibilitatea acordării acestui spor, dar nu este prevăzut algoritmul de calcul al acestuia şi nici criteriile în raport cu care acest spor poate să fie acordat fiecărei categorii de personal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen, reclamanta T.I. şi intervenienţii T.I., M.S., P.D.O., B.G., C.S.S., P.M., C.M., S.D., C.C., B.D., F.A., M.I.L., D.M., G.G.G. şi A.R.M., motivat în drept conform prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât reclamanta şi intervenienţii sunt îndreptăţiţi să primească suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare, potrivit art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004, acest drept fiind un drept de creanţă şi respectiv un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
În aceeaşi măsură, susţin recurenţii, instanţa a aplicat greşit legea şi în ceea ce priveşte neacordarea sporului pentru condiţii vătămătoare, reglementat de art. 16 din OG nr. 6/2007, care prevede că, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite se prevăd categoriile de funcţionari publici, cuantumul sporului şi condiţiile de acordare a acestui spor, în baza buletinelor de determinare emise de autorităţile abilitate, reclamanţii depunând în dosarul de fond, Buletinul de măsurători nr. 117 din 3 aprilie 2006 emis de Ministerul Apărării Naţionale - U.M. 02512 Bucureşti.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate în recurs şi faţă de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, republicată în M.Of. nr. 365 din 29 mai 2007, pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Acelaşi articol prevede în alin. (3) că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.
Prin OG nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare şi în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
În raport de aceste dispoziţii legale şi în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcţionarilor publici, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu există bază legală pentru cuantificarea şi acordarea suplimentului postului şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcţionarilor publici este necesară, aşa cum a şi reţinut instanţa de fond, fie adoptarea unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată.
În condiţiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază, suntem în prezenţa unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi băneşti ar însemna obligarea autorităţii ori a instituţiei publice angajatoare – în speţă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – la plata unor sume imposibil de calculat şi în consecinţă, pronunţarea unei hotărâri care nu poate fi executată.
Curtea constată că este nefondat şi cel de al II-lea motiv de recurs privind sporul pentru condiţii vătămătoare, întrucât art. 16 din OG nr. 2/2006 şi respectiv art. 16 din OG nr. 6/2007 nu prevăd algoritmul de calcul al acestui spor şi nici criteriile în raport cu care acest spor poate fi acordat fiecărei categorii de personal, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
În consecinţă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.I., M.S., P.D.O., B.G., C.S.S., P.M., C.M., G.G.G., A.R.M., S.D., C.C., B.D., F.A., M.I.L. şi D.M. împotriva sentinţei civile nr. 3310 din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3211/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3216/2009. Contencios → |
|---|
