ICCJ. Decizia nr. 3249/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3249/200.
Dosar nr. 6357/2/200.
Şedinţa public de la 11 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 100 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de E.S. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, instanţa obligând pârâtul să soluţioneze cererea reclamantei ce formează obiectul dosarului nr. 14712/RD/2003 al Comisiei pentru Cetăţenie, conform art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările ulterioare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta a depus în anul 2003 o cerere de dobândire a cetăţeniei române, în calitate de descendent dintr-un fost cetăţean român, întemeiată pe prevederile art. 101 din Legea nr. 21/1991.
Comisia pentru cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei a menţionat prin adresă că cererea reclamantei a fost examinată şi avizată pozitiv, urmând a se întocmi şi transmite ministerului justiţiei un raport, în conformitate cu prevederile art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 21/1991.
Faţă de aceste prevederi legale, prima instanţă a apreciat că în cadrul procedurii reglementate de capitolul III din actul normativ, soluţionarea cererii depuse are loc după aprobarea prin ordin a Ministerului Justiţiei, în cazul în care ministrul apreciază în acest sens asupra propunerilor Comisiei.
În raport cu dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, prima instanţă a constatat că autoritatea pârâtă a depăşit termenul rezonabil de examinare a cererii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la examinarea cererii sale şi nu la soluţionarea acesteia, or, cererea reclamantei era examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru Cetăţenie din data de 24 octombrie 2008.
A arătat recurentul că la data pronunţării hotărârii de către instanţa de fond cererea reclamantei era aprobată şi prin ordin al ministrului justiţiei, ordin ce era publicat în M.Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008, astfel încât soluţia instanţei nu putea fi alta decât respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările ulterioare, în procedura de soluţionare a cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, dacă solicitantul este declarat admis la interviu, Comisia întocmeşte un raport în care menţionează întrunirea Condiţiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetăţeniei, raport ce însoţit de cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei este înaintat ministrului justiţiei.
Art. 18 din acelaşi act normativ stipulează că ministrul justiţiei, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege, emite în termen de 30 de zile calendaristice ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz, acest ordin publicându-se în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Obiectul este unul din elementele acţiunii civile, alături de subiect şi cauză.
Obiectul acţiunii civile este definit ca fiind ceea ce se cere prin acţiune, pretenţia concretă a reclamantului.
Se poate observa că obiectul acţiunii reclamantei a fost tocmai acela al obligării Ministerului Justiţiei la soluţionarea cererii sale formulată potrivit prevederilor art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 21/1991.
Din actele depuse la dosar rezultă că ministrul justiţiei a aprobat cererile de redobândire a cetăţeniei române formulat de mai multe persoane, printre care şi reclamanta, ordinul emis în acest sens fiind publicat în M.Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008, astfel că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect.
De aceea, va fi admis recursul, în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi va fi modificată sentinţa atacată în sensul că va fi respinsă acţiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 100 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei E.S. ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3247/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3252/2009. Contencios → |
|---|
