ICCJ. Decizia nr. 3231/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3231/2009
Dosar nr. 295/54/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju Mare, judeţul Mehedinţi, la data de 27 iunie 2007, reclamanta CN P.R. SA, D.R.P. Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâta comuna Obârşia de Câmp, prin Primar să se constate dreptul său asupra imobilului compus din teren si construcţie, în care funcţionează Oficiul Poştal Obârşia de Câmp.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin HG nr. 451/1996 art. 1-4 s-au transmis in administrarea Poştei Române mai multe imobile compuse din construcţii si terenuri aferente in care îşi au sediile unităţile proprii ale Poştei Române, printre care şi imobilul în litigiu, CN P.R. SA fiind proprietara tuturor imobilelor aflate in patrimoniul RA P.R., potrivit HG nr. 371/1998.
Judecătoria Vânju – Mare prin sentinţa nr. 343 din 29 februarie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamanta CN P.R. SA - D.R.P. Craiova, împotriva pârâtului primarul comunei Obârşia de Câmp – dosar nr. 1306/332/2007.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, potrivit art. 111 C. proc. civ., prin acţiunea în constatare se poate constata existenţa sau inexistenţa unui drept, această acţiune putând fi introdusă numai atunci când nu este posibilă promovarea unei acţiuni în realizarea dreptului. Întrucât în cauză, HG nr. 371/1998 reprezintă un act de proprietate, rezultă că reclamanta doreşte în fapt interpretarea acestui act normativ, în sensul recunoaşterii dreptului de proprietate.
Reclamanta CN P.R. SA - D.R.P. Craiova a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, invocând la termenul din 4 decembrie 2008, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate parţială a HG nr. 451/1996, respectiv a anexei referitoare la pct. 5 din hotărâre.
Tribunalul Mehedinţi prin încheierea din 4 decembre 2008 – dosar nr. 3721/101/2008 a dispus sesizarea Curţii de Apel Craiova, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată de recurenta-reclamantă.
În motivarea excepţiei de nelegalitate s-a arătat că, în mod nelegal, imobilul-teren şi construcţie a fost trecut în domeniul public prin HG nr. 451/1996, întrucât se afla în patrimoniul Poştei din anul 1986, reclamanta fiind vătămată, prin actul normativ contestat, în dreptul său de proprietate, dobândit în baza legii.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 57 din 19 februarie 2009 a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor HG nr. 451/1996 – anexa referitoare la Judeţul Mehedinţi – pct. 5, invocată de reclamanta CN P.R. SA - D.R.P. Craiova.
În motivarea soluţiei s-a reţinut cu privire la excepţia de nelegalitate a unui act admis unilateral, cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 că este înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 şi art. II, alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, întrucât aceste dispoziţii contravin dreptului la un proces echitabil şi dreptului la justiţie, consacrate de Convenţia europeană a drepturilor omului, de practica C.E.D.O., de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, de practica Curţii de Justiţie de la Luxemburg.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen – reclamanta CN P.R. SA - D.R.P. Craiova, motivat în drept potrivit art. 304 pct. 8-9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, prin sentinţa atacată i-a fost încălcat accesul la justiţie şi dreptul de proprietate, hotărârea fiind dată prin comiterea unui abuz de drept. Reclamanta mai susţine că, instanţa avea obligaţia legală de a cita emitentul actului administrativ şi de a stabili dacă HG nr. 451/1996 are caracter individual sau normativ.
Examinând sentinţa atacată, critica formulată în recurs, actele normative incidente pricinii, precum şi potrivit prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în vigoare de la 7 ianuarie 2005 a prevăzut în art. 4 că, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, de către instanţa de contencios administrativ, dispoziţiile legii fiind aplicabile actelor administrative unilaterale, comunicate sau publicate după data intrării sale în vigoare.
Este de observat că, legiuitorul utilizează sintagma „un act administrativ unilateral", fără să distingă între actele normative şi cele individuale.
Din interpretarea sistematică şi teleologică a textelor de lege rezultă că, este inadmisibilă excepţia de nelegalitate referitoare la actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Acceptarea tezei contrare ar determina încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice şi al securităţii juridice.
Întrucât HG nr. 451/1996 a fost emisă anterior datei de 7 ianuarie 2005, în mod corect prima instanţă a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă, cu motivarea că, aceasta nu poate fi soluţionată în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât legea civilă nu poate retroactiva, în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Până la data intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ sunt aplicabile principiile generale de drept recunoscute de practica judiciară, excepţia de nelegalitate a unui act administrativ putând fi soluţionată direct de către instanţă în faţa căreia este invocată, în raport şi de prevederile art. 17 C. proc. civ.
Urmează a fi înlăturată şi susţinerea recurentei referitoare la obligaţia instanţei de a cita din oficiu – emitentul actului administrativ, faţă de soluţia pronunţată şi în raport cu cadrul procesual fixat prin voinţa reclamantei, potrivit principiului disponibilităţii părţilor, care guvernează procesul civil.
Stabilirea unor condiţionări pentru introducerea unor acţiuni în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil, contrar susţinerilor recurentei, deoarece legiuitorul poate institui în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile stabilite de lege.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 4 şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de CN P.R. SA – D.R.P. Craiova împotriva sentinţei nr. 57 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3227/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3235/2009. Contencios → |
|---|
