ICCJ. Decizia nr. 3404/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3404/2009
Dosar nr. 869/46/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, reclamanta D.T.E. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei (devenit în prezent Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti) suspendarea ordinului nr. 2727/C din 21 octombrie 2008 şi repunerea în situaţia anterioară.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
Reclamanta a arătat că prin ordinul arătat s-a dispus revocarea din funcţia de Director al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, începând cu 22 octombrie 2008, iar această măsură i-a fost comunicată prin adresa nr. 154288 din 23 octombrie 2008 şi i s-a propus postul de consilier juridic la Colectivul juridic - Buletinul procedurilor de insolvenţă.
S-a precizat că ordinul atacat este nemotivat în fapt şi în drept, fiind lipsită de posibilitatea de combatere eficientă.
În drept, s-au indicat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
3. Apărările formulate de pârâtul Ministerul Justiţiei
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate pentru neîntrunirea condiţiilor impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cererea de suspendare, în opinia pârâtului, nu indică vreo împrejurare referitoare la starea de drept ori de fapt ce ar putea să dovedească existenţa cazului bine justificat, iar prin revocarea din funcţie a reclamantei nu poate fi reţinută situaţia unei perturbări previzibile grave a funcţionării Oficiului Registrului Comerţului.
4. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 180/F-C din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamanta D.T.E. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond
Instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, respectiv condiţia cazului bine justificat şi a prejudiciului cert.
Astfel, s-a reţinut că deşi actul administrativ atacat este sumar motivat în fapt şi în drept, nu reprezintă un caz bine justificat în sensul dispoziţiilor legale.
Cu privire la condiţia prejudiciului iminent, instanţa de fond a constatat că în lipsa primei condiţii nu poate să existe un prejudiciu iminent şi că cele două condiţii trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
S-a mai constatat că ordinul de revocare din funcţie a fost pus în executare prin numirea unui alt director la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Argeş.
6. Recursul formulat de reclamanta D.T.E.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond nu a respectat prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţia României şi art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât Ordinul nr. 2727/C din 21 octombrie 2008 nu este motivat în fapt şi în drept, iar recurenta este lipsită de posibilitatea de a-l combate în mod concret.
Recurenta consideră că dispoziţiile legale pe care se întemeiază ordinul nu constituie temeiul juridic al măsurii luate, şi într-o speţă similară, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea de suspendare a executării unui ordin prin care Ministerul Sănătăţii Publice a eliberat din funcţia de manager a Spitalului Judeţean de Urgenţă Râmnicu Vâlcea, pe reclamanta din acea cauză.
6.2. Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că cele două condiţii impuse în vederea suspendării executării actului administrativ sunt îndeplinite.
Cazul bine justificat este îndeplinit faţă de următoarele împrejurări:
- Recomandarea nr. (89)8 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989 a apreciat că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanţe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat în măsura posibilului;
- ordinul nu este motivat în fapt şi în drept;
- actele la care se face referire în ordin nu au fost comunicate;
- noţiunea de „revocare" nu se regăseşte în textele menţionate.
Paguba iminentă se materializează în faptul că activitatea O.R.C. de pe lângă Tribunalul Argeş este grav perturbată în perioada de tranziţie ce implică preluarea activităţii de o altă persoană.
7. Întâmpinarea formulată de intimatul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşt.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că suspendarea executării unui act administrativ apare, în concepţia Legii nr. 554/2004, ca o situaţie excepţională, o întrerupere a caracterului executoriu al actului administrativ, iar în speţă nu s-a demonstrat întrunirea cumulativă a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este nefondat
2. Reclamanta-recurentă a formulat acţiunea prin care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2727/C din 21 octombrie 2008 în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, până la soluţionarea pe fond a acţiunii.
Prin sentinţa nr. 75/F-C din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Piteşti a dispus anularea Ordinului nr. 2727/C din 21 octombrie 2008, reintegrarea reclamantei în funcţia avută anterior şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data aplicării actului şi până la reintegrarea efectivă.
Odată cu pronunţarea instanţei de fond, orice hotărâre dată în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat, încetează, acesta fiind sensul prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
O suspendare a executării actului administrativ contestat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei se putea obţine numai în condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În speţă, cererea de suspendare a executării actului administrativ a fost respinsă de instanţa de fond.
Pronunţarea unei hotărâri a instanţei de fond în sensul anulării actului nu duce la modificarea soluţiei pe aspectul cererii de suspendare, deoarece după cum s-a menţionat mai sus, suspendarea opera numai până la pronunţarea instanţei de fond.
Existând un recurs formulat împotriva sentinţei nr. 75/2009 devin aplicabile prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, în sensul că recursul suspendă executarea.
3. În ceea ce priveşte motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va constata netemeinicia criticilor aduse sentinţei primei instanţe.
Recomandarea nr. (89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nu poate constitui temei juridic al unei hotărâri judecătoreşti deoarece nu are forţă obligatorie.
Nu s-au găsit elemente care să dovedească cazul bine justificat, motivele cererii de suspendare fiind identice cu cele ale unei acţiuni în anularea actului şi care pot fi analizate doar cu ocazia judecării acestei ultime acţiuni.
Condiţia pagubei iminente nu a fost dovedită.
Orice pagubă adusă reclamantei poate fi separată ulterior, prin plata drepturilor salariale cuvenite şi, eventual, a daunelor morale, iar perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice nu s-a demonstrat.
4. În concluzie, faţă de cele arătate, se va constata că motivele de critică aduse sentinţei de fond sunt nefondate, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.T.E. împotriva sentinţei nr. 180/F-C din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3403/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3405/2009. Contencios → |
|---|
