ICCJ. Decizia nr. 3406/2009. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3406/2009
Dosar nr. 14256/3/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 543 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta B.F. în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în sensul că pârâţii au fost obligaţi să preschimbe certificatul de revoluţionar deţinut de reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea aplicării unei amenzi, de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conducătorului autorităţii pârâte.
De asemenea, instanţa a luat act de cererea reclamantului de renunţare la acordarea daunelor morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta s-a adresat S.S.P.R. pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar, încă din anul 2005, iar pârâta a comunicat faptul că dosarul în cauză a fost analizat în Plenul S.S.P.R. şi a fost trimis spre avizare la Comisia Parlamentară, conform legii.
Instanţa de fond, analizând comportamentul autorităţilor chemate să soluţioneze cererea reclamantei şi văzând că pârâtele nu au contestat niciodată dreptul acesteia la preschimbarea certificatului de revoluţionar, a apreciat că se află în faţa unui refuz nejustificat de a soluţiona cererea reclamantei întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 341/2004.
A reţinut că prorogarea termenului legal de preschimbare a certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar până la 30 iunie 2009, nu înlătură caracterul nejustificat al refuzului acestei autorităţi, întrucât a fost depăşit în mod arbitrar termenul rezonabil de soluţionare a acestei cereri.
Instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada depunerii documentaţiei solicitate conform legii, însă nesoluţionarea cererii sale timp de 4 ani conduce la imposibilitatea valorificării drepturilor recunoscute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Prin motivele de recurs, în esenţă, se susţine faptul că va supune analizei acordarea avizului după înaintarea dosarului reclamantei de către Secretariatul de Stat Pentru Probleme Revoluţionarilor din Decembrie 1989, iar în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile Legii nr. 341/2004 şi a normelor de aplicare a acesteia, adoptate prin HG nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se poate primi avizul în vederea preschimbării certificatului doveditor a calităţii de revoluţionar.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare şi concluzii scrise prin care invocă nulitatea recursului în raport de art. 3021 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea se solicită respingerea recursului ca nefondat, menţionând că recurenta a depăşit termenul de 10 zile pentru acordarea avizului iar recursul are ca scop tergiversarea preschimbării certificatului de revoluţionar.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., apreciază că acesta cuprinde menţiunile prevăzute de aceste dispoziţii legale.
Analizând recursul în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., se apreciază că acesta este nefondat.
Susţinerea recurentei potrivit căreia nu a emis încă avizul întrucât Secretariatul de Stat Pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, nu a înaintat dosarul pentru a fi analizat, este nefondată.
Din înscrisurile care există la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. 18/9852/PNF din 11 ianuarie 2008 cât şi din cea datată 25 februarie 2008, rezultă faptul că intimatul-pârât Secretariatul de Stat Pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, după ce a analizat şi validat dosarul reclamantei, l-a trimis spre avizare Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Recurenta, prin adresa din 07 iulie 2008 (fila 30 dosar fond), a comunicat reclamantei că acordarea avizului a fost amânată până la verificarea dosarului de către membri Comisiei Parlamentare.
Conform prevederilor Legii nr. 341/2004 şi HG nr. 1412/2004, modificată şi completată, intimatul-pârât Secretariatul de Stat Pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, primeşte cererea şi dosarul de preschimbare, supune analizei Comisiei S.C.P.R. cererea şi dosarul, iar Comisia dacă constată că dosarul îndeplineşte condiţiile cerute de lege, validează şi propune Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 avizarea favorabilă a propunerii de preschimbare a certificatului doveditor.
Din aceste dispoziţii cât şi înscrisurile menţionate rezultă că intimata-pârâtă S.S.P.R. şi-a îndeplinit obligaţia de înaintare a dosarului reclamantei către recurentă însă aceasta, deşi confirmă primirea dosarului a amânat nejustificat acordarea avizului.
În concluzie, cele învederate de recurentă ca justificare pentru neemiterea avizului nu corespund realităţii.
Având în vedere faptul că autorităţile pârâte nu au contestat în nici un fel dreptul reclamantei privind preschimbarea certificatului de revoluţionar, în mod corect instanţa de fond a reţinut că tergiversarea şi implicit nesoluţionarea cererii reclamantei de preschimbare a certificatului de revoluţionar timp de 4 ani conduce la imposibilitatea valorificării drepturilor ce decurg din această calitate.
În raport de cele reţinute anterior, cât şi de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, apreciind ca fiind legală şi temeinică sentinţa recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinţei civile nr. 543 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 3405/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3422/2009. Contencios → |
---|