ICCJ. Decizia nr. 3432/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3432/2009
Dosar nr. 428/2/200.
Şedinţa publică din 19 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21 ianuarie 2008 şi precizată la data de 31 martie 2008, reclamanta N.M.A. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, anularea parţială a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2879/C din 13 noiembrie 2007 cu privire la coeficientul de multiplicare şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin prin aplicarea coeficientului 13,500, prevăzut de lit. A.28 din Anexa la OUG nr. 27/2006 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor, cu începere de la data de 01 august 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a fost numită în funcţia de judecător stagiar la Judecătoria Hîrlău la data de 01 august 2007, la data încadrării în funcţie având 4 ani şi 10 luni vechime în magistratură, astfel: - 3 ani şi 1 lună în calitate de avocat în cadrul Baroului Neamţ (1 septembrie 2002 - 1 octombrie 2005) şi 1 an şi 9 luni în calitate de auditor de justiţie (1 octombrie 2005 - 30 iunie 2007) perioadă care constituie vechime în magistratură conform art. 17 alin. (3) şi art. 86 din Legea nr. 303/2004.
Cu toate că reclamanta avea peste trei ani vechime în magistratură, prin ordinul de salarizare contestat i s-a stabilit coeficientul de multiplicare 9,00 în loc de 13,500.
Vechimea în sine nu este contestată de pârât, însă interpretarea dată de Ministerul Justiţiei pct. 3 din Nota de la finalul OUG nr. 27/2006, este eronată.
Acest coeficient de multiplicare nu este legal, contravenind dispoziţiilor OUG nr. 27/2006 care în Anexa 1 pct. 28 lit. a) stabilea un coeficient de multiplicare 13,500 pentru judecătorii cu trei ani vechime în magistratură fără a face distincţia între judecătorii stagiari şi cei definitivi.
A considerat reclamanta că acordarea coeficientului 13,500 nu este condiţionată de absolvirea examenului de definitivat şi că nota de care se prevalează Ministerul Justiţiei reprezintă o încălcare gravă a Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, întrucât completează textul de lege, iar o atare notă nu poate avea conţinut normativ, nu poate dispune sau adăuga la textul normativ.
S-a mai precizat că dacă se acceptă interpretarea Ministerului Justiţiei atunci lit. A) pct. 28 din Anexa la OUG nr. 27/2006 devine inaplicabil, ori un text de lege trebuie interpretat în sensul în care să fie aplicat, iar nu în sensul în care devine inutil.
Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pe motiv că nu se poate acorda coeficientul de multiplicare 13,500 unui judecător stagiar, acest coeficient de multiplicare fiind reglementat doar pentru judecătorii definitivi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3007 din 5 noiembrie 2008 a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta N.M.A.
A anulat Ordinul ministrului justiţiei nr. 879 din 13 noiembrie 2007, în parte, în ceea ce priveşte coeficientul de multiplicare.
A obligat pârâtul să emită un ordin prin care să stabilească reclamantei, începând cu data de 1 august 2007 indemnizaţia de încadrare lunară pe baza coeficientului de multiplicare 13,500 prevăzut de pct. 28 lit. A) din Anexa la OUG nr. 27/2006.
A obligat pârâtul la cheltuieli de judecată către reclamantă în cuantum de 299,86 lei.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că prevederile pct. 28 din Anexa nr. 1 din OUG nr. 27/2006 stabilesc un indice de multiplicare 13,500 pentru judecătorii şi procurorii cu peste trei ani vechime în magistratură iar textul nu face nici o distincţie între judecătorii stagiari şi cei definitivi şi la o astfel de distincţie nu se poate ajunge nici prin coroborarea acestui articol cu alte texte de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei (actualmente Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti) criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Curtea, analizând în prealabil regularitatea recursului constată că este inadmisibil.
În conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (2) din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei „împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile".
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului „ hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă că hotărârile judecătoreşti care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs. Or, prin dispoziţiile art. 36 alin. (2) din OUG nr. 27/2006, se stabileşte o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce priveşte judecarea plângerii formulate în materia drepturilor salariale din sistemul justiţiei, legiuitorul înţelegând să atribuie caracter irevocabil hotărârii judecătoreşti pronunţată în această materie.
Văzând şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă N.M.A., dovedită cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei, instanţa, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul la plata cheltuielilor în cuantum de 247,7 lei către intimata-reclamantă.
Pentru argumentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază recursul formulat ca fiind inadmisibil şi îl va respinge ca atare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 3007 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Obligă recurentul la plata sumei de 247,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3430/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3437/2009. Contencios → |
|---|
