ICCJ. Decizia nr. 3429/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3429/2009
Dosar nr. 6681.1/./2007
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâta A.N.V. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:
1. anularea ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru numirea în funcţiile vacante existente în statul de funcţii al A.N.V. – aparat propriu şi structuri subordonate, la data de 1 ianuarie 2007;
2. anularea actului administrativ intitulat „preaviz" emis de pârâtă cu nr. 63955/186 din 24 noiembrie 2006;
3. anularea actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006;
4. anularea ordinului nr. 10190 din 29 decembrie 2006 emis de pârâtă, ordin prin care a fost eliberată din funcţia publică pe care o exercita în cadrul D.R.V. Arad şi a tuturor actelor administrative subsecvente care au stat la baza emiterii acestui ordin;
5. anularea răspunsului la plângerea prealabilă depusă împotriva ordinului de eliberare din funcţie;
6. reîncadrarea sa pe funcţia deţinută anterior;
7. obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri pentru prejudiciile materiale cauzate prin eliberarea sa ilegală din funcţie, despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada de la eliberarea sa din funcţia publică şi până la reintegrare;
8. obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000 lei, cu titlu de daunemorale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, faptul că actele administrative privind desfiinţarea postului pe care îl ocupa în cadrul autorităţii pârâte şi organizarea examenului pentru numirea în funcţiile vacante existente în statul de funcţii ale A.N.V. – aparat propriu şi structuri subordonate – sunt nelegale, fiind emise cu încălcarea prevederilor art. 842 alin. (5) şi (6) şi art. 843 din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data respectivă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 138 din 15 mai 2007, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4830 din 12 decembrie 2007, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În fond după casare, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 361 din 22 decembrie 2008, a admis cererea de intervenţie formulată de M.E.F. în interesul Guvernului României, a respins excepţia de nelegalitate a art. 9 din HG nr. 1552/2006 invocată de reclamantă şi a respins acţiunea reclamantei.
Cu privire la excepţia de nelegalitate anterior individualizată, prima instanţă a reţinut următoarele:
Art. 9 din HG nr. 1552/2006 precizează că „personalul vamal şi contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră care îşi încetează activitatea, începând cu 1 ianuarie 2007, va fi numit pe bază de examen în funcţiile vacante, la data de 1 ianuarie 2007, existente în statele de funcţii ale aparatului central al A.N.V., ale direcţiilor regionale vamale şi birourilor vamale."
În opinia instanţei, motivele invocării excepţiei de nelegalitate se referă la cerinţa impunerii condiţiei examenului pentru ocuparea funcţiilor vacante din cadrul A.N.V.
Or, în conformitate cu art. 843 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, este legală obligarea reclamantei la susţinerea examenului, ca şi condiţie de numire într-o funcţie publică, după reorganizarea A.N.V.
Instanţa a arătat faptul că art. 9 din HG nr. 1552/2006 nu adaugă la legea în aplicarea căreia a fost emis, ci preia o condiţie impusă prin actul normativ cu forţă juridică superioară (art. 843 alin. (3) din Legea nr. 188/1999).
Pe fondul cauzei, prima instanţă, în esenţă, a reţinut următoarele:
Emiterea de către pârâta din cauză a actelor administrative atacate de reclamantă a fost urmarea măsurilor legislative instituite prin HG nr. 1552/2006 privind reorganizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Reorganizarea efectuată în aparatul vamal, prin raportare la cerinţele art. 842 şi art. 843 din Legea nr. 188/1999, reflectată în actele emise în privinţa reclamantei, evidenţiază faptul că acesteia i s-a emis preavizul cerut de art. 842 alin. (3) al legii in discuţie, având la dispoziţie funcţii vacante corespunzătoare, conform cerinţei impuse de alin. (5) al articolului anterior arătat.
În opinia instanţei de fond, în situaţia în care nu ar fi existat funcţii vacante corespunzătoare, pârâta ar fi avut obligaţia să solicite A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante, pe care funcţionarul ar fi fost apoi transferat, în interesul serviciului sau la cerere.
Instanţa a constatat faptul că reclamanta a fost destituită din funcţia publică pe care o deţinea ca urmare a faptului că nu s-a prezentat la examenul pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul A.N.V., în perioada de preaviz, menţionată în actul contestat.
Pe de altă parte, prima instanţă a arătat faptul că ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 nu a fost publicat în M. Of., Partea I, deşi era obligatorie publicarea sa, în temeiul art. 10 din Legea nr. 24/2000, fiind vorba de un act administrativ cu caracter normativ.
În concepţia curţii, consecinţa nepublicării actului în discuţie în M. Of. nu este nulitatea acestuia, întrucât publicarea nu este o condiţie de valabilitate a actului, ci o cerinţă ulterioară emiterii lui.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii, fără a încadra în drept criticile formulate.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că soluţia primei instanţe este greşită, din perspectiva următoarelor critici:
1) preavizul pe care i l-a transmis autoritatea intimată impunea înscrierea sa la examen în vederea ocupării unei funcţii publice vacante (indiferent de numărul de candidaţi pentru acel post), sub sancţiunea eliberării din funcţie, încălcând astfel prevederile art. 842 alin. (5) şi art. 843 din Legea nr. 188/1999;
2) Decizia de eliberare din funcţie a fost emisă cu încălcarea art. 842 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, care impunea autorităţii sau instituţiei publice obligaţia ca, în cazul în care nu existau funcţii publice vacante corespunzătoare în structura sa, să solicite A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante, urmând ca funcţionarul public să fie transferat în interesul serviciului sau la cerere, în ipoteza identificării unei funcţii publice vacante corespunzătoare, în perioada de preaviz.
3) Decizia de eliberare din funcţie a fost emisă cu încălcarea art. 843 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 188/1999, întrucât reorganizarea aparatului vamal a fost fictivă; ea a fost realizată cu încălcarea principiului stabilităţii funcţiei publice; reducerea funcţiei publice pe care o ocupa anterior nu a fost justificată, ceea ce atrage nulitatea deciziei anterior arătate;
4) ordinul nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 nu a fost publicat în M. Of., Partea I, motiv pentru care nu a intrat în vigoare şi nu putea, pe cale de consecinţă, să fie pus în aplicare.
Intimaţii Guvernul României şi D.R.A.O.V. Timişoara au formulat întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată în raport de motivele de recurs formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin HG nr. 1552/2006, adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, a fost reglementată reorganizarea şi funcţionarea A.N.V., ca urmare a desfiinţării, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a birourilor vamale de frontieră situate la frontierele cu Republica Ungară şi cu Bulgaria.
Cu privire la personalul vizat de măsurile de reorganizare menţionate, art. 9 din HG nr. 1552/2006 prevedea următoarele:
„(1) Personalul vamal şi contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră care îşi încetează activitatea, începând cu 1 ianuarie 2007, va fi numit pe bază de examen în funcţiile vacante, la data de 1 ianuarie 2007, existente în statele de funcţii ale aparatului central al A.N.V., ale direcţiilor regionale vamale şi birourilor vamale.
(2) Personalul vamal şi contractual din cadrul direcţiilor regionale vamale şi al birourilor vamale care îşi reduc numărul de posturi prin reorganizare va fi numit pe bază de examen în posturile prevăzute în statele de funcţii în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
(3) Examenele pentru numirea în funcţiile vacante, prevăzute la alin. (1) şi (2), se organizează până la data de 15 decembrie 2006. Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor se aprobă prin ordin al vicepreşedintelui A.N.A.F., care conduce A.N.V.
(4) Personalul vamal şi contractual ale cărui posturi se desfiinţează sau se reduc, începând cu data de 1 ianuarie 2007, beneficiază de drepturile prevăzute de reglementările legale în vigoare".
Soluţia instanţei de fond în legătură cu excepţia de nelegalitate a articolului anterior citat a fost în sensul respingerii acesteia, iar instanţa de control judiciar achiesează la argumentele juridice expuse de prima instanţă în sprijinul acestei soluţii.
Trebuie menţionat faptul că, în scopul punerii în executare a prevederilor art. 9 din HG nr. 1552/2006, prin ordinul nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 al A.N.V. a fost aprobat Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru numirea în funcţiile vacante existente în statul de funcţii al A.N.V. – aparat propriu şi structuri subordonate, la data de 1 ianuarie 2007.
Recurenta-reclamanta a avut, până la data de 1 ianuarie 2007, calitatea de funcţionar public (controlor vamal superior I) în cadrul A.N.V.(la Biroul Vamal Nădlac).
Conform ordinului A.N.V. nr. 8790 din 10 noiembrie 2006, începând cu data de 1 ianuarie 2007, s-a desfiinţat D.R.V. Arad.
Potrivit ordinului nr. 8791 din 10 noiembrie 2006 emis de aceeaşi autoritate publică, începând cu data de 1 ianuarie 2007, s-a desfiinţat D.R.V. Timişoara.
De asemenea, în baza ordinului A.N.V. nr. 8795 din 10 noiembrie 2006, începând cu data de 1 ianuarie 2007, s-a înfiinţat D.R.V. Timişoara.
Ca urmare a acestei reorganizări, prin actul intitulat „preaviz", eliberat sub nr. 63955/186 din 24 noiembrie 2006, intimata A.N.V. a comunicat recurentei faptul că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, postul pe care îl ocupă în cadrul acesteia va fi desfiinţat, iar aceasta are posibilitatea să opteze pentru înscrierea la un examen pentru ocuparea unui post vacant similar cu cel pe care îl deţinea.
Totodată, prin acest preaviz, recurenta a fost înştiinţată că, în ipoteza în care nu optează pentru înscrierea la examen, va fi eliberată din funcţia pe care o deţinea.
Din actele dosarului, a rezultat faptul că recurenta nu s-a înscris şi nu a participat la examenul organizat de autoritatea intimată pentru ocuparea posturilor vacante în sistemul vamal.
Înalta Curte apreciază că nu este fondată susţinerea recurentei privind încălcarea art. 843 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 188/1999, în vigoare la data respectivă, în sensul că reducerea funcţiei publice pe care o ocupa anterior nu a fost justificată, iar reorganizarea aparatului vamal nu a fost efectivă.
Aceste susţineri sunt infirmate de amploarea procesului de reorganizare prin care a trecut A.N.V. şi, în special, structurile sale deconcentrate, situate în zonele de frontieră cu Ungaria şi Bulgaria, ca urmare a noilor realităţi, determinate de aderarea României la U.E., care a presupus desfiinţarea mai multor birouri vamale de frontieră.
Efectivitatea reorganizării rezultă în mod clar din actele existente la dosarul cauzei şi din conţinutul actelor administrativ normative emise în cadrul derulării procesului de reorganizare, care a atras redimensionarea întregii structuri organizatorice a direcţiilor teritoriale.
În ceea ce priveşte legalitatea preavizului, Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute de prima instanţă în considerentele sentinţei atacate, că recurenta-reclamantă a fost invitată să opteze pentru ocuparea unui post vacant similar cu cel anterior deţinut, din lista făcută publică în întregul sistem vamal, iar necesitatea înscrierii la examen pentru ocuparea postului subzista, în mod logic, numai dacă pentru postul respectiv se formulau mai multe opţiuni, conform art. 843 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Conţinutul preavizului a fost redactat în aşa fel încât să înştiinţeze destinatarul despre toate etapele pe care le implica procedura de reorganizare a autorităţii emitente, asigurând respectarea principiului transparenţei.
5) Instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondată nici critica recurentei privind încălcarea prevederilor art. 842 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, întrucât A.N.V. a comunicat, prin preaviz, dreptul funcţionarului public de a opta pentru unul dintre posturile vacante existente chiar în cadrul său, conform art. 842 alin. (5) Legea nr. 188/1999, motiv pentru care nu se impunea demersul subsecvent prevăzut de textul legal invocat de recurentă.
Obligaţia A.N.V. de a se adresa A.N.F.P. apărea numai în situaţia în care nu existau funcţii vacante corespunzătoare în structurile vamale.
Înalta Curte apreciază că nu este fondată nici critica recurentei privind greşita soluţionare a motivului de nelegalitate a ordinul nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 referitor la nepublicarea acestuia în M. Of., Partea I, fapt ce atrăgea imposibilitatea intrării sale în vigoare şi a lipsirii de temei legal a măsurilor dispuse în baza lui, inclusiv a preavizului şi a eliberării din funcţia publică.
Art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede, într-adevăr, faptul că, în vederea intrării lor în vigoare, ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al României, Partea I.
Nepublicarea ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 nu poate atrage, prin ea însăşi, sancţiunea nulităţii preavizului şi a ordinului de eliberare din funcţie a recurentei, deoarece, pe de-o parte, aceste două acte nu au fost întemeiate pe prevederile regulamentului, aprobat prin ordinul aflat în discuţie, ci pe cele ale art. 842 din Legea nr. 188/1999 şi ale HG nr. 1552/2006.
Pe de altă parte, recurenta-reclamantă nu şi-a exprimat opţiunea pentru vreun post ce urma să fie scos la examen, în condiţiile prevăzute de regulamentul în litigiu, astfel că aceasta nu poate invoca o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim, izvorâtă direct din nepublicarea regulamentului respectiv în M. Of. al României.
Într-o acţiune în contencios administrativ subiectiv, cum este cea de faţă, anularea unui act administrativ este condiţionată de existenţa unei astfel de vătămări, neputând interveni doar ca urmare a identificării unei cauze de nelegalitate obiectivă.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta F.M. împotriva sentinţei civile nr. 361 din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3422/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3430/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
