ICCJ. Decizia nr. 3437/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3437/2009
Dosar nr. 6220/2/200.
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 6220/2/2008, reclamanta Asociaţia Română a Operatorilor Naţionali de Servicii Audiotext (A.R.O.N.S.A.) a chemat în judecată pe pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de autor (O.R.D.A.) şi V.E., în calitate de Director General Adjunct, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea autorităţii pârâte să emită Decizia de completare a Comisiei de negociere constituită prin Decizia Directorului General O.R.D.A. nr. 181 din 29 septembrie 2008, să se dispună suspendarea de îndată a executării Deciziei nr. 181 din 29 septembrie 2008, obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri materiale şi a cheltuielilor de judecată.
La data de 26 noiembrie 2008, reclamanta a formulat modificare şi precizare la cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat anularea în totalitate a Deciziei Directorului General O.R.D.A. nr. 181 din 29 septembrie 2008, suspendarea de îndată a Deciziei Directorului General O.R.D.A. nr. 181 din 29 septembrie 2008, obligarea pârâţilor în solidar la plata de daune materiale în cuantum de 6000 lei pentru fiecare lună în care îşi produce efecte Metodologia negociată de comisia constituită în baza actului administrativ atacat şi la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Decizia nr. 181 din 29 septembrie 2008 este nelegală, întrucât a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 8/1996, pârâtul având obligaţia să verifice legalitatea componenţei comisiei de negociere înainte de a aproba constituirea acesteia.
Reclamanta a susţinut că pârâtul O.R.D.A. avea obligaţia să nu emită Decizia de constituire a comisiei de negociere şi să ceară organismelor de gestiune colectivă să refacă nominalizările, iar în cazul refuzului acestora să procedeze din oficiu la completarea comisiei de negociere a Metodologiei.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 114 şi art. 132 C. proc. civ., prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale Legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe nr. 8/1996.
La data de 25 noiembrie 2008, pârâtul O.R.D.A. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, iar în ipoteza respingerii excepţiilor, a solicitat admiterea cererii de chemare în garanţie a Uniunii Producătorilor de Fonograme din România ( U.P.F.R.) şi a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (C.R.E.D.I.D.A.M.).
La data de 27 noiembrie 2008 s-a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului O.R.D.A., de către intervenienta U.P.F.R., prin care s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cerere de intervenţie ce a fost încuviinţată în principiu în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2009, în temeiul art. 49 şi urm. C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 136 din 15 ianuarie 2009 – Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea, cum a fost modificată, formulată de reclamanta Asociaţia Română a Operatorilor Naţionali de Servicii Audiotext (A.R.O.N.S.A.), în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor - O.R.D.A., şi V.E., ca inadmisibilă.
S-a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de intervenienta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România -U.P.F.R.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul O.R.D.A. în contradictoriu cu chemaţii în garanţie Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - U.P.F.R., şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - C.R.E.D.I.D.A.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu a solicitat autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a Deciziei nr. 181 din 29 septembrie 2008 emisă de Directorul General al O.R.D.A.
Prin plângerea administrativă prealabilă înregistrată sub nr. 8022 din 08 octombrie 2008 (fila 8 dosar), reclamanta a solicitat autorităţii pârâte emiterea unei noi decizii prin care să se dispună completarea componenţei Comisiei de negociere, iar nu revocarea totală sau parţială a Deciziei nr. 181/2008.
în aceste condiţii, având în vedere şi modificarea acţiunii promovată de reclamantă, Curtea de apel a constatat că excepţia lipsei procedurii prealabile este întemeiată motiv pentru care acţiunea este inadmisibilă.
în temeiul art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecata capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 181 din 29 septembrie 2008.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A.R.O.N.S.A.
În motivele de recurs s-a susţinut că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică.
S-a precizat că actul administrativ a cărui modificare s-a solicitat are caracter normativ, că prin adresa nr. 9843 din 2 decembrie 2008 s-a cerut intimatului-pârât revocarea în totalitate a deciziei nr. 181 din 29 septembrie 2008.
A arătat recurenta că în cazul refuzului de rezolvare a cererii adresate unei autorităţi publice nu este necesar a se îndeplini procedura prealabilă, aşa cum rezultă şi din Decizia nr. 296 din 25 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din analiza cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia nr.181 din 29 septembrie 2008 O.R.D.A. a constituit comisia de negociere a metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme.
La data de 8 octombrie 2008 A.R.O.N.S.A. (fila 8 dosar fond) a solicitat O.R.D.A. să emită o nouă decizie prin care să se completeze componenţa comisiei de negociere.
Prin acţiunea introductivă înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 17 octombrie 2008 s-a cerut obligarea O.R.D.A. la emiterea deciziei de completare a comisiei de negociere constituită prin Decizia nr.181 din 29 septembrie 2008.
La data de 26 noiembrie 2008 (fila 30 dosar fond), reclamanta a modificat primul capăt de cerere, în sensul că a solicitat anularea în totalitate a Deciziei nr. 181 din 29 septembrie 2008 emisă de O.R.D.A., şi a precizat că solicită daune materiale în cuantum de 6000 lei pentru fiecare lună.
Prin modificarea acţiunii, reclamanta a stabilit, potrivit principiului disponibilităţii, aplicabil în materie civilă, obiectul acţiunii judiciare, respectiv anularea deciziei nr. 181/2008.
În raport de obiectul acţiunii, instanţa de fond a analizat cu prioritate excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Soluţia instanţei de fond este legală, iar criticile aduse în recurs sunt nefondate, după cum se va explica mai jos.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 republicată privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
În speţa prezentă, prin cererea din 8 octombrie 2008, reclamanta a cerut autorităţii emitente completarea deciziei nr. 181/2008, fără a solicita revocarea acesteia.
Ulterior, prin cererea nr. 9843 din 2 decembrie 2008 (fila 5 dosar recurs) s-a solicitat revocarea în totalitate a deciziei nr. 181/2008.
Din analiza cronologică a datei de emitere a deciziei nr. 181/2008, a datei introducerii acţiunii şi a datei la care s-a solicitat revocarea deciziei nr. 181/2008, reiese că reclamanta a formulat cererea de revocare a actului administrativ ulterior introducerii acţiunii.
Textul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 republicată, impune părţii ce se pretinde vătămată printr-un act administrativ să formuleze cererea înainte de introducerea acţiunii, formularea plângerii prealabile după ce s-a introdus acţiunea este nerelevantă şi nu acoperă cerinţa legii.
Sancţiunea aplicabilă în cazul neîndeplinirii procedurii prealabile anterior introducerii acţiunii este inadmisibilitatea acesteia.
Înalta Curte arată că îndeplinirea procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 republicată, constituie o condiţie de fond a exercitării acţiunii, situaţie relevată în mod constant şi unitar în practica acestei instanţe.
În Decizia nr. 296/2008 s-a arătat că în cazul refuzului de a soluţiona o cerere nu este necesar a se îndeplini procedura prealabilă.
În speţa de faţă, prin modificarea acţiunii s-a solicitat anularea deciziei nr. 181/2008, situaţie în care nu se pune în discuţie refuzul nejustificat de a se soluţiona o cerere de către o autoritate administrativă.
În raport de obiectul acţiunii modificate reclamanta trebuia să dovedească îndeplinirea cerinţei imperative reglementate în art. 7 din Legea nr. 554/2004 republicată, privind exercitarea recursului graţios, a plângerii prealabile, anterior introducerii acţiunii.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de A.R.O.N.S.A., motivele de recurs fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.R.O.N.S.A. împotriva sentinţei civile nr.136 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3432/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3438/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
