ICCJ. Decizia nr. 3543/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3543/2009
Dosar nr. 405/59/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 7 aprilie 2009, F.P.N. a chemat în judecată M.F.P. solicitând aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întîrziere, în principal, începând cu 23 martie 2005 până la data executării efective a sentinţei civile nr. 170/2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi în subsidiar începând cu12 septembrie 2007 până la data executării efective a sentinţei civile nr. 4 din 12 septembrie 2007 pronunţată de aceeaşi instanţă; obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri în acelaşi cuantum şi la plata unor cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr. 170/2005 a Curţii de Apel Timişoara) a fost obligat M.F.P. să-i răspundă în termen de 30 de zile la o serie de petiţii înregistrate sub nr. 211227 şi 211229 din 7 februarie 2005. Cum pârâtul nu s-a conformat, prin sentinţa civilă nr. 4 din 12 septembrie 2007 Curtea de Apel Timişoara l-a obligat la daune cominatorii de câte 100 lei/zi de întârziere.
Neexecutarea în continuare a obligaţiei de a răspunde, justifică în opinia reclamantului aplicarea amenzii şi plata de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 9 din 14 mai 2009, Curtea de Apel Timişoara a respins excepţiile precscrierii dreptului la acţiune, a inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de obiect, invocate de M.F.P., iar pe fond a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
S-a reşinut pentru aceasta că M.F.P. a răspuns detaliat, punctual, încă din 10 august 2005, astfel încât aplicarea unei amenzi nu se justifică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs F.P.N., susţinând în esenţă, că în ce priveşte amenda, este justificată de faptul că pârâtul nu a răspuns în termenul legal; că pretinsa adresă de răspuns din 13 aprilie 2009 nu i-a fost în fapt adusă la cunoştinţă şi în fine, că prin simplul fapt al nerespectării termenului de 30 de zile se creează un prejudiciu reclamantului.
Recursul nu este fondat.
Petiţiilor adresate de reclamantul–recurent M.F.P., înregistrate sub nr. 211227 şi 211229 din 7 februarie 2005, un prim răspuns a fost formulat la 10 august 2005 sub nr. 7518 pentru ca apoi la 2 februarie 2006 cu adresa nr. 219252 s-a comunicat raportul de audit solicitat tot prin adresa 211227/2005 şi în fine printr-o ultimă adresă 194204 din 13 aprilie 2009 s-au reluat punctual toate răspunsurile.
Astfel fiind, legal şi temeinic instanţa fondului a apreciat că M.F.P. şi-a îndeplinit în termen obligaţia de a răspunde petiţiillor formulate de reclamant, chiar anterior formulării acţiunii, astfel încât aplicarea amenzii solicitate şi cu atât mai puţin despăgubirile solicitate de reclamant nu se justifică.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.P.N. împotriva sentinţei civile nr. 9 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3532/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3562/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
