ICCJ. Decizia nr. 5862/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5862/2009
Dosar nr. 1027/1/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2005 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.L. a chemat în judecată M.E.C. şi pe C.B., funcţionar în cadrul autorităţii pârâte, solicitând instanţei să dispună:
- anularea Ordinului nr. 3967 din 24 mai 2005 şi a poziţiei nr. 1 din anexa nr. 1, prin care nu i-a fost acordat titlul didactic de profesor universitar;
- obligarea pârâtului M.E.C. să emită ordinul prin care să fie confirmat, începând cu semestrul II al anului universitar 2003-2004, pe postul de profesor universitar la Catedra de matematică a Facultăţii de Matematică-Informatică din cadrul U.S.H., pe baza referatelor întocmite de experţi de specialitate independenţi, care i-au analizat favorabil dosarul de concurs;
- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de despăgubiri materiale, constând în salariul de profesor universitar începând cu data de la care rectorul universităţii urma să emită Decizia de numire în postul de profesor universitar; sancţionarea autorităţii pârâte, cu penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, în caz de neaplicare a dispoziţiilor din hotărârea ce urmează a fi pronunţată;
- verificarea legalităţii actelor şi operaţiunilor premergătoare emiterii actelor atacate.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în urma concursului organizat de Facultatea de Matematică a U.S.H. a fost validat pe postul de profesor universitar, aprobarea dosarului său de concurs fiind realizată de o comisie formată din reputaţi profesori universitari. A mai arătat reclamantul că, după o superficială analiză, Comisia de Specialitate a C.N.A.T.D.C.U. a decis neconfirmarea reclamantului în postul de profesor universitar, comunicându-i-se, în acest sens, anexa 2 la ordinul 3895 din data de 25 mai 2004, unde la poziţia nr. 4 figura motivarea deciziei din data de 7 aprilie 2004. Prin Ordinul nr. 3967 din 26 aprilie 2005, Anexa 1 poziţia nr. 1 s-a comunicat U.S.H. ca prin adresa din data de 6 mai 2005, i s-a comunicat reclamantului ordinul de neconfirmare şi motivul respingerii, ordin care a fost atacat de către acesta, iar prin adresa din 17 iunie 2005 i s-a comunicat că pârâta a înaintat dosarul de concurs unor experţi independenţi.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul B.C. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că în perioada soluţionării contestaţiilor depuse de reclamant nu a fost funcţionar în M.E.C.
Pârâtul M.E.C., prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile .
La data de 2 octombrie 2007, reclamantul a depus la dosarul Curţii de Apel excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la C.N.A.T.D.C.U., cuprinse în art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140, art. 155 din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi a dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic în raport cu dispoziţiile art. 32 alin. (6) din Constituţie, republicată, care garantează autonomia universitară.
Prin încheierea pronunţată la data de 28 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului de sesizare a Curţii Constituţionale, reţinând, pe de o parte, că prevederile din Legea nr. 84/1995 şi din Legea nr. 128/1997 nu au legătură cu soluţionarea cauzei de faţă, care priveşte anularea Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3967 din 24 mai 2005, iar, pe de altă parte, că argumentele de neconstituţionalitate invocate vizează în fapt aspecte de nelegalitate ale ordinului atacat, iar nu încălcarea unor dispoziţii neconstituţionale.
Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 4, 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, prin Decizia nr. 548 din 14 februarie 2008, constatând că dispoziţiile vizate de excepţia de neconstituţionalitate au legătură cu soluţionarea cauzei întrucât se referă la atribuţiile ce revin C.N.A.T.D.C.U., ca organism consultativ constituit de M.E.C. pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare şi opinând în sensul că prevederile legale vizate de excepţie sunt constituţionale, a admis recursul, a casat încheierea atacată şi a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de nelegalitate invocate de reclamant, referitoare la dispoziţiile art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140, art. 155 din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi a dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, suspendând judecarea cauzei până la primirea deciziei Curţii Constituţionale.
Prin Decizia nr. 719 din 17 iunie 2008, Curtea Constituţionale a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 15 septembrie 2008, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinelor nr. 3967/2005, nr. 3895 din 25 aprilie 2004, nr. 4821/2004, nr. 3218/2003 şi 5723/1994 emise de M.E.C., susţinând că Ordinul cu nr. 5723/1994 a fost deja declarat nelegal prin sentinţa nr. 1049/2005, definitivă şi irevocabilă, a Curţii de Apel Bucureşti.
În şedinţa publică din 28 octombrie 2008, reclamantul a făcut precizări cu privire la actele administrative în legătură cu care a înţeles să invoce excepţia de nelegalitate, arătând că înţelege să invoce această excepţie şi în ce priveşte: Fişa Comisiei de Matematică din 1 aprilie 2004 (fila 133), Fişa Comisiei de Matematică din 28 februarie 2005, Procesul verbal al reuniunii C.N.A.T.D.C.U. din 25 noiembrie 2005 şi Nota privind dosarul de concurs (filele 47-48) precum şi art. 14 alin. (1) paragr. c din Ordinul nr. 3218/2003.
Cererea de intervenţie accesorie în favoarea reclamantului formulată de către A.E.C.D. – S.N.R., a fost respinsă de instanţa de fond, în principiu, prin încheierea de şedinţă din 28 octombrie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 3054 din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamant faţă de pârâtul B.C. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi ca neîntemeiată în raport de pârâtul M.E.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în raport de atribuţiile pârâtului B.C. în cadrul M.E.C., stabilite prin fişa postului, precum şi de obiectul cauzei şi natura actelor administrative contestate, excepţia lipsei calităţii procesuale a acestuia este întemeiată.
Excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtul M.E.C. a fost considerată de asemenea neîntemeiată de către instanţa de fond, dat fiind că reclamantul contestă dispoziţiile referitoare la neacordarea titlului de profesor universitar prin Ordinul nr. 3895 din 25 mai 2004.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate, prima instanţă a considerat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, actele administrative menţionate de reclamant ce constituie obiectul acestei excepţii făcând obiectul analizei în fond a cauzei.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 3895 din 25 mai 204 emis de M.E.C., s-a dispus respingerea cererii de acordare a titlului didactic de profesor universitar, în final, după parcurgerea procedurii legale emiţându-se şi Ordinul nr. 3967 din 26 aprilie 2005 prin care s-a dispus neacordarea titlului didactic de profesor universitar.
A mai reţinut instanţa de fond că analiza ştiinţifică a activităţii didactice şi îndeplinirea criteriilor de calitate necesare acordării unui anumit titlu ştiinţific, cade în competenţa comisiilor specializate pe domeniul în care candidatul a susţinut concursul, acestor comisii revenindu-le în mod exclusiv dreptul de apreciere în evaluarea cunoştinţelor sau experienţei necesare acordării unui titlu didactic, instanţa de judecată neputându-se substitui acestui organism, care aşa cum s-a arătat are competenţe exclusive în acest domeniu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul M.L. şi intervenienta A.E.C.D. – S.N.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursurilor, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.
Recurentul-reclamant susţine în esenţă prin motivele de recurs formulate următoarele:
- în mod eronat prima instanţă s-a pronunţat asupra lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B.C. şi a rezolvat şi fondul cauzei, câtă vreme în şedinţa publică din 28 octombrie 2009 nu s-au pus concluzii decât pe excepţia de nelegalitate invocată de reclamant şi excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul M.E.C.;
- prima instanţă nu a respectat procedura privind cererea de intervenţie formulată de A.E.C.A. – S.N.R, cererea fiind discutată la prima strigare în şedinţa din 28 octombrie 2008, în lipsa sa şi a apărătorului său, doar în prezenţa pârâtului M.E.C., fără a se ţine cont de cererea intervenientei, de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare (în perioada 23 - 29 octombrie 2008).
Se invocă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 5 C. proc. civ. – „când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti", respectiv „când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.".
- sentinţa pronunţată de instanţa de fond este contradictorie şi bazată pe motive străine de natura pricinii – motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ.
Instanţa de fond a înţeles greşit că este vorba despre o excepţie de neconstituţionalitate, când în realitate la 15 septembrie 2008 a invocat excepţia de nelegalitate a unei multitudini de acte administrative unilaterale, individuale sau normative folosite de M.E.C. la emiterea Ordinului nelegal O.M. nr. 3967/2005 (excluzând nota de concurs a M.E.C., legalitate pentru care el personal nu a invocat excepţia de nelegalitate) obiectul cererii sale introductive nefiind similar cu cel al excepţiei de nelegalitate, aşa cum în mod greşit reţine prima instanţă.
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra nelegalităţii Anexei 2 din O.M. nr. 3895/2004 şi Anexei 1 la O.M. nr. 3967/2005 în raport de dispoziţiile Regulamentului C.N.A.T.D.C.U.;
- contradictorialitatea motivării sentinţei derivă şi din confuzia pe care instanţa de fond a făcut-o cu privire la anumiţi termeni cum ar fi „funcţia de profesor universitar" pe care o confundă cu cea de „titlu ştiinţific" sau cea cu privire la „concursurile de ocupare a posturilor de conferenţiar şi profesor universitar" care nu au nimic în comun cu titlurile ştiinţifice", etc., fiind astfel interpretate greşit anumite dispoziţii din Legea nr. 84/1995 – art. 140 alin. (3) şi Legea nr. 128/1997 – art. 61 alin. (7);
- instanţa de fond a interpretat greşit nelegalitatea majorităţii actelor administrative atacate, schimbându-le sensul şi nu se pronunţă asupra legalităţii O.M. 5723/1994, O.M. 3218/2002 (art. 14 alin. (1) lit. c)) şi O.M. 4821/2004 şi a legăturii lor indisolubile cu O.M. 3967/2005.
Totodată, în mod eronat, susţine recurentul-reclamant instanţa de fond nu a avut în vedere la pronunţarea soluţiei pe fond, expertiza ştiinţifică efectuată în cauză şi care-i era favorabilă recurentului, precum şi Decizia nr. 853/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care O.M. nr. 5723/1994 a fost declarat nelegal.
Este invocat art. 304 pct. 8 C. proc. civ., motiv de modificare a sentinţei, „instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia", precum şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
În fine, recurentul reclamant invocă şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., solicitând ca instanţa de recurs să examineze cauza sub toate aspectele.
Recurenta intervenientă A.E.C.D. – S.N.R., critică sentinţa instanţei de fond şi susţine în motivele de recurs formulate că în mod eronat instanţa de fond a respins cererea de admitere în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată, fiind astfel ignorate dispoziţiile art. 52 alin. (1) precum şi cele ale art. 55 C. proc. civ., practic cererea de intervenţie fiind lăsată în nelucrare, ceea ce impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În plus, susţine recurenta-intervenientă, nu s-a ţinut cont de cererea sa de amânare a cauzei formulată pentru termenul din 28 octombrie 2008, justificată prin faptul că reprezentantul său nu se afla în ţară la acea dată.
Invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Pârâtul-intimat M.E.C.I. Bucureşti a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizând cele două recursuri, formulate de reclamant şi intervenientă, în raport de actele şi lucrările dosarului precum şi în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte le va admite potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de recurentul-reclamant îl constituie anularea O.M. nr. 3967 din 24 mai 2005 şi a Anexei 1 poziţia 1, emisă ca urmare a respingerii contestaţiei împotriva neconfirmării prin O.M. nr. 3897 din 25 mai 2004, cu anexa 2, poziţia 4, pe postul de profesor universitar, poziţia 22.
Din cuprinsul Încheierii pronunţată în şedinţa publică din 28 octombrie 2008, rezultă, fără îndoială, că s-a acordat părţilor cuvântul numai pentru dezbateri privind excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, întemeiată pe dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, precum şi pe excepţia lipsei procedurii prealabile invocate de pârât, pronunţarea urmând a fi amânată pentru a se depune de către părţi concluzii pe aceste aspecte, fără a se pune concluzii de către părţi şi pe fondul cererii reclamantului de anulare act administrativ.
Cu toate acestea, instanţa de fond s-a pronunţat şi pe fondul cererii, respingând acţiunea ca neîntemeiată în raport de ambii pârâţi, deşi în alineatul precedent faţă de pârâtul B.C. se respinsese acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia, ca urmare a admiterii acestei excepţii.
Este cert, astfel, că prin hotărârea dată instanţa de fond a încălcat formele de procedură, prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 C. proc. civ. – fapt ce constituie motiv de nelegalitate a hotărârii, potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care constituie şi motiv de casare cu trimitere a cauzei la aceeaşi instanţă în vederea rejudecării.
Cu ocazia rejudecării cauzei, prima instanţă va reanaliza şi cererea de intervenţie accesorie (în interesul reclamantului) formulată de A.E.C.D. – S.N.R., căreia, prin respingerea cererii de amânare a cauzei formulată la termenul din 28 octombrie 2008 instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare, nici intervenienta şi nici recurentul-reclamant neavând posibilitatea de a susţine admiterea în principiu a acestei cereri.
Se impune o reanalizare a acestei cereri de intervenţie, cu atât mai mult cu cât instanţa de fond a respins-o în principiu în baza art. 49 alin. (1) C. proc. civ., fără a fi însă motivată.
Rejudecând cauza, instanţa de fond urmează a analiza toate celelalte aspecte de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant şi care sunt legate de aspectele de fond ale cauzei, ce are ca obiect greşita respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat.
Cât priveşte motivele de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant care vizează respingerea excepţiilor de nelegalitate, se constată că prima instanţă a dat o rezolvare parţial greşită acestor probleme.
Recurentul-reclamant M.L., în concluziile scrise depuse la instanţa de recurs, a precizat (restrâns) actele administrative individuale sau normative asupra cărora a înţeles să invoce excepţia de nelegalitate şi anume O.M. nr. 3218/2002, O.M. nr. 4821/2004, O.M. nr. 5723/1994, O.M. nr. 3895/2004, O.M. nr. 3967/2005 şi procesul verbal al C.N.A.T.D.C.U. din 25 noiembrie 2005.
Cât priveşte, excepţia de nelegalitate a O.M. nr. 3967 din 24 mai 2005 şi a O.M. nr. 3895 din 25 mai 2004, rezolvarea dată excepţiei de către prima instanţă este una corectă, prin respingerea ei, cele două acte administrative făcând obiectul analizei în fond a cauzei, legalitatea emiterii lor fiind analizată în cadrul cererii formulate având ca obiect anularea acestora, în raport de dispoziţiile Legii învăţământului nr. 84/1995 republicată cu ultimele modificări şi completări şi ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Ordinul Ministrului nr. 3967 din 24 mai 2005 şi Anexa 1 poziţia 1 a fost emis în soluţionarea contestaţiei formulată împotriva neconfirmării prin O.M. nr. 3895 din 25 mai 2004, cu Anexa 2 poziţia 4, pe postul de profesor universitar, poziţia 22, a recurentului reclamant, contestaţia formulată fiind respinsă, astfel că ambele trebuie analizate în ce priveşte legalitatea emiterii lor de către instanţa de fond, constituind obiect al cererii de chemare în judecată.
O condiţie prealabilă obligatorie pentru admisibilitatea excepţiei de nelegalitate este ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărei nelegalitate este invocată pe cale de excepţie, ceea ce nu se regăseşte în privinţa celor două Ordine enumerate pentru care s-a ridicat excepţia de nelegalitate.
În schimb, această condiţie este îndeplinită în ce priveşte excepţia de nelegalitate privind celelalte trei Ordine - O.M. nr. 3218/2002, nr. 4821/2004 şi nr. 5723/2004, emise anterior actelor administrative atacate pe fond – şi a căror legalitate, în raport de dispoziţiile din Legea nr. 84/1995 – (art. 140 şi art. 141) şi Legea nr. 128/1997 (art. 61), privind Statutul personalului didactic, trebuie verificată de către instanţa de fond.
Cele trei Ordine sunt acte administrative cu caracter normativ, care reglementează criteriile structurate pe domenii de ştiinţă, care trebuie îndeplinite în vederea confirmării unui titlu ştiinţific şi deci au incidenţă în privinţa fondului cauzei, astfel că se impune ca instanţa de fond să analizeze excepţia de nelegalitate invocată şi să stabilească dacă aceasta este întemeiată sau nu.
Este întemeiată susţinerea recurentului-reclamant, cum că instanţa de fond a analizat în mod superficial această excepţie, pronunţându-se în bloc asupra tuturor actelor administrative, în loc să analizeze în concret fiecare act administrativ în funcţie de conţinutul său raportat la prevederile Legilor nr. 84/1995 şi 128/1997.
Cât priveşte susţinerea că O.M. nr. 5723/1994 a fost declarat nelegal prin sentinţa nr. 1049 din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 835 din 14 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acest aspect este lipsit de relevanţă, câtă vreme excepţia de nelegalitate, fiind un mijloc de apărare, trebuie cercetată în mod concret în fiecare caz în parte, în raport cu obiectul acţiunii astfel că în situaţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate anterior, referitor la acelaşi act administrativ, nu se poate reţine că există autoritate de lucru judecat, pentru că nu-s întrunite cerinţele prevăzute de art. 163 alin. (1) C. proc. civ. în sensul triplei identităţi de cauză, obiect şi părţi.
Referitor la excepţia de nelegalitate a procesului verbal al C.N.A.T.D.C.U. din 25 noiembrie 2005, se constată că motivele invocate în sprijinul acesteia ţin mai mult de constatarea nulităţii acestui proces verbal, aspect asupra căruia se poate pronunţa instanţa de fond, fără a fi necesară parcurgerea procedurii excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, pentru considerentele expuse, instanţa fond în rejudecare, va analiza cu prioritate excepţia de nelegalitate a celor trei Ordine, emise anterior actului administrativ atacat pe fond şi anume O.M. nr. 3218/2002, O.M. nr. 4821/2004 şi O.M. nr. 5723/1994 – în raport de dispoziţiile Legii învăţământului nr. 84/1995 – (art. 140, art. 141) şi Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (art. 61).
Cele trei Ordine menţionate sunt acte administrative cu caracter normativ astfel că nu pot fi calificate ca operaţiuni administrative, care nu pot face obiectul cercetării pe calea excepţiei de nelegalitate şi a căror legalitate, conform art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ urmează a fi verificată de instanţa competentă a verifica legalitatea actului administrativ cu care a fost sesizată.
Pentru toate aceste considerente, constatând întemeiate motivele de casare sau modificare a sentinţei prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ., cele două recursuri formulate – fiind fondate se vor admite în baza art. 312 C. proc. civ., sentinţa instanţei de fond casată iar cauza trimisă spre rejudecarea aceleiaşi instanţe.
Cât priveşte cererea recurentului-reclamant de a i se achita cheltuieli de judecată, aceasta va fi analizată în rejudecare de către instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul M.L. şi intervenienta Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională Română împotriva sentinţei civile nr. 3054 din 11 noiembrie2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4133/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3528/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
