ICCJ. Decizia nr. 3562/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3562/2009
Dosar nr. 3336/2/2008
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată Ia Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 1469/2/2007 din 27 februarie 2007, reclamanta A.R.O.N.S.A.a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., obligarea pârâtului la emiterea deciziei privind constituirea comisiei de negociere a Metodologiei privind utilizarea fonogramelor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile şi drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor conexe şi la emiterea deciziei privind constituirea comisiei de negociere a Metodologiei privind utilizarea videoclipurilor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile şi drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor conexe.
În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 şi Legii nr. 8/1996 cu modificările ulterioare arătând că utilizarea fonogramelor ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile şi utilizarea operelor muzicale presupun atât activitatea de comunicare publică, cât şi aceea de reproducere a operei muzicale. În ceea ce priveşte utilizarea videoclipurilor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile, a arătat că dreptul de comunicare publică a operelor de creaţie intelectuală se regăseşte la toate categoriile de titulari de drepturi, respectiv la autor, artist interpret sau executant, producător de înregistrări sonore, producător de înregistrări audiovizuale.
Reclamanta a mai arătat că tehnologia a determinat o nouă utilizare a operelor muzicale în mediul digital, sub forma videoclipurilor ca tonuri telefonice de apel, astfel că un videoclip al unei opere muzicale nu poate exista independent de opera muzicală însăşi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1231 din 9 mai 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârât, a admis excepţia lipsei procedurii administrative prealabile şi a respins acţiunea reclamantei A.R.O.N.S.A. în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A. ca prematur formulată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut, faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârât, că reclamanta, ca structură asociativă a utilizatorilor din domeniu, s-a adresat pârâtului în raport cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. o), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 1313 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare, dovedind interesul său legitim privat. Faţă de excepţia lipsei procedurii administrative prealabile s-a reţinut că refuzul pârâtului de a soluţiona cererea se asimilează actelor administrative unilaterale, iar petenta - reclamantă trebuia să formuleze plângere prealabilă în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.R.O.N.S.A., invocând prevederile art. 304 pct. 3 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii sale, recurenta - reclamantă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru că, deşi în cazul refuzului nejustificat al autorităţii publice de a rezolva o cerere nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile administrative, a îndeplinit această cerinţă, prin adresa din 17 ianuarie 2007.
În raport cu împrejurarea arătată, recurenta - reclamantă a solicitat casarea parţială a sentinţei recurate, respingerea lipsei procedurii prealabile invocate de intimatul - pârât şi judecarea fondului cauzei.
În acest sens, recurenta - reclamantă a arătat că desemnarea comisiilor de negociere a metodologiilor pentru utilizarea fonogramelor şi videoclipurilor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile şi drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor conexe se impune pentru a se evita situaţia în care, pe de o parte, utilizatorii licenţiaţi nu-şi pot valorifica drepturile dobândite prin licenţă şi, pe de altă parte, fonogramele şi videoclipurile operelor muzicale sunt utilizate ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile cu încălcarea drepturilor patrimoniale ale titularilor de drepturi conexe, în pofida prevederilor art. 1065 alin. (1) şi (2), art. 131 art. 131i, art. 1312 din Legea 8/1996.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, admiterea excepţiilor invocate de O.R.D.A. şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă, ori, în situaţia respingerii excepţiilor invocate, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării, intimatul - pârât nu a formulat apărări propriu-zise cu privire la motivele de recurs, ci a reprodus conţinutul întâmpinării depuse la dosarul de fond, referindu-se la excepţiile care au fost soluţionate prin sentinţa atacată.
Prin Decizia nr. 296 din 25 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de A.R.O.N.S.A., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Înalta Curte a reţinut, în esenţă, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii următoarele:
Regimul juridic al actului administrativ asimilat şi condiţiile în care acesta poate fi supus controlului de legalitate nu sunt însă identice, din toate punctele de vedere, celor aplicabile în cazul actului administrativ tipic.
A mai arătat că din interpretarea sistematică a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. în corelaţie cu normele cuprinse în art. 11 alin. (1) lit. a) şi b) din aceeaşi lege, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, norme care reglementează distinct termenele de sesizare a instanţei, reiese că în cazul refuzului de rezolvare a cererii adresate autorităţii publice nu este obligatorie procedura prealabilă.
Concluzionând, Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin admiterea excepţiei lipsei procedurii prealabile.
În fond, după casare, la termenul de judecată din data de 3 decembrie 2008, Curtea de Apel a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a A.R.O.N.S.A. şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate, prin întâmpinare formulată de O.R.D.A.
Instanţa a rămas în pronunţare cu aplicarea art. 137 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3360 din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A.R.O.N.S.A. în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 105 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 „în condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (1), producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele: […] g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public".
De altfel, potrivit art. 1063 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 8/1996 prevede „producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice […] g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări audiovizuale […]".
Aşadar, a arătat instanţa „punerea la dispoziţia publicului" în cazul titularilor de drepturi conexe este un drept distinct şi nu face parte din categoria drepturilor de „comunicare publică".
Concluzionând, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. b), art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă sunt singurele în măsură să iniţieze procedura de negociere prin depunerea unei cereri la O.R.D.A. iar metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituită din reprezentanţi ai organismelor de gestiune colectivă şi reprezentanţi ai principalelor structuri ale asociaţiilor utilizatorilor.
Numai având această calitate reclamanta poate participa la negocieri în calitate de partener, iar nu ca iniţiator, nefiind organism de gestiune colectivă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a inadmisibilităţii au fost respinse pentru că ele constituie motive privind temeinicia cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs reclamata A.R.O.N.S.A.
Este criticată soluţia instanţei de fond pentru că nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau conţine motive contradictorii ori străine de matura pricinii şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.).
În motivele de recurs se arată că instanţa de fond a unit excepţiile cu fondul, deşi acestea fuseseră anterior soluţionate prin hotărâri irevocabile şi trebuia numai să constate că intimatul era decăzut din dreptul de a mai ridica excepţii sau formula apărări.
Se invocă faptul că A.R.O.N.S.A. este singura reprezentantă a intereselor legitime ale operatorilor de servicii audiotext şi acţionează în numele şi pentru interesele legitime ale membrilor săi, potrivit art. 4 din Statutul asociaţiei.
Pentru realizarea acestor obiective, A.R.O.N.S.A. colaborează cu toate organele statului, inclusiv O.R.D.A., iar susţinerile instanţei de fond că nu a făcut dovada mandatului membrilor asociaţiei au fost considerate nefondate, iar calitatea a fost recunoscută de pârât pentru că din anul 2004 asociaţia a făcut parte din comisiile de negociere a Metodologiei pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile.
Se apreciază că soluţia instanţei de fond este nelegală şi pentru că, în alte situaţii, O.R.D.A. a recunoscut drepturile structurilor asociative ale utilizatorilor de a formula cereri pentru constituirea comisiilor de negociere şi pentru că organele de gestiune colectivă „au obligaţia" să elaboreze metodologii şi pentru aceasta „trebuie" să depună la O.R.D.A. cerere de iniţiere a negocierilor.
De fapt, se susţine că prin punerea în discuţie a calităţii A.R.O.N.S.A. de reprezentant al intereselor legitime ale operatorilor de servicii audiotext este o formă mascată de a pune, încă odată, în discuţie lipsa calităţii procesuale pasive, însă această excepţie a fost respinsă definitiv şi irevocabil de către instanţa de judecată.
Mai mult, în motivele de recurs se arată că O.R.D.A. invocă prevederi ale Legii nr. 8/1996 care nu ar fi incidente în cauză pentru că s-a recunoscut faptul că în cadrul utilizării operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoane mobile este vorba de comunicare publică şi de un act tehnic de reproducere a operelor muzicale.
O.R.D.A. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Soluţia instanţei de fond cuprinde motivele pe care s-a sprijinit şi nu conţine motive contradictorii ori străine de natura pricinii pentru a fi incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (şi nu art. 304 pct. 8 C. proc. civ. cum a indicat recurenta).
Instanţa de fond a prezentat motivele care au format convingerea instanţei şi care au dus la respingerea acţiunii reclamantei.
Chiar dacă excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a inadmisibilităţii au fost invocate şi cu ocazia primei judecăţi în fond, după casare instanţa de fond nu putea să împiedice pârâta să le invoce şi oricum, chiar dacă nu putea invoca excepţii, pârâta putea să formuleze apărări.
Nu este incident în cauză nici motivul de recurs ce vizează aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece soluţia instanţei de fond este legală.
Este de necontestat că reclamanta-recurentă este o asociaţie a utilizatorilor de opere muzicale în domeniul telecomunicaţiilor şi, în această calitate, a solicitat obligarea O.R.D.A. la emiterea deciziilor privind constituirea comisiei de negociere a Metodologiei privind utilizarea fonogramelor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile şi pentru utilizarea videoclipurilor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile.
Numai că, potrivit art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, iniţierea procedurilor de negociere se face la cererea organismelor de gestiune colectivă care trebuie să depună la O.R.D.A. o cerere însoţită de metodologiile propuse a fi negociate.
Faptul că la aceste negocieri sunt invitate şi asociaţiile utilizatorilor nu înseamnă că ele pot fi iniţiate şi de asociaţiile de utilizatori, în condiţiile în care legea precizează că numai organismele de gestiune colectivă pot cere iniţierea procedurii de negociere.
În cauză, referitor la utilizarea fonogramelor şi videoclipurilor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile nu a existat o cerere pentru iniţierea negocierii din partea organismelor de gestiune colectivă, ci o cerere din partea unei asociaţii a utilizatorilor.
Pentru că în speţă s-a stabilit că iniţierea negocierii metodologiei se face la cererea organismului de gestiune colectivă şi nu la cererea utilizatorilor nu vor mai fi analizate celelalte motive legate de încadrarea utilizării operelor muzicale ca tonuri de ape pentru telefoanele mobile ca fiind o comunicare publică.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.R.O.N.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3360 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3543/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4133/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
