ICCJ. Decizia nr. 3919/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3919/2009
Dosar nr. 11104/233/2008
Şedinţa publică din 25 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual şi obiectul excepţiei de nelegalitate
Reclamantul M.G. a învestit Judecătoria Galaţi cu o contestaţie la executare, solicitând, în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.F.P. Galaţi – A.F.P. Galaţi, anularea formelor de executare silită prin poprire pentru suma totală de 25.790,39 lei.
În acest proces a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 554667 din 30 noiembrie 2005 emisă de ministrul administraţiei şi internelor şi, ca urmare, prin încheierea din data de 25 noiembrie 2008 Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea de Apel Galaţi cu soluţionarea acesteia.
2. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 23 din 3 februarie 2009 a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate a Deciziei de impunere nr. 554667 din 30 noiembrie 2005, invocată de reclamantul M.G.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa a reţinut că, deşi excepţia invocată se încadrează în dispoziţiile de principiu ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, aceasta este nefondată, în condiţiile în care reclamantul a avut o poziţie oscilantă, mergând de la invocarea nelegalităţii deciziei de impunere printr-o acţiune de drept comun, adresată Judecătoriei Galaţi, până la invocarea unei excepţii de nelegalitate pe care nu a motivat-o şi nici nu a susţinut-o.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că, în cauză, nu se constată nici o încălcare a legii în sensul reglementării cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004.
4. Recursul declarat de reclamantul M.G
Recurentul şi-a fundamentat calea de atac exercitată pe dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ., formulând motivele expuse în continuare.
4.1. Curtea de apel a confundat obiectul excepţiei de nelegalitate.
Recurentul susţine că la termenul de judecată la care instanţa a rămas în pronunţare i s-a adus la cunoştinţă de către preşedintele completului că Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea de Apel Galaţi cu excepţia de nelegalitate a ordinului prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu cu M.A.I., iar nu cu excepţia de nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 554667 din 30 noiembrie 2005. În pofida argumentelor prezentate, referitoare la lipsa oricărui interes în invocarea excepţiei de nelegalitate a ordinului, dar şi la conţinutul încheierii de sesizare, instanţa a rămas în pronunţare, imputându-i necunoaşterea cauzei.
4.2. Instanţa nu a cercetat motivele de nelegalitate a deciziei de imputare
În cadrul acestui motiv, recurentul afirmă că a indicat în scris argumentele care susţin excepţia de nelegalitate invocată, în principal faptul că Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II/5179 din 8 noiembrie 2005 a fost anulat de instanţa de judecată, dar prima instanţă nu le-a examinat, respingând excepţia din considerente formale.
5. Apărările formulate de intimatul M.A.I.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând fondul excepţiei de nelegalitate, intimatul a conchis în sensul legalităţii deciziei de imputare care nu a fost atacată direct, pe calea acţiunii în anulare, fiind depăşite termenele prevăzute în Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este fondat.
2. Recurentul a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 554667 din 30 noiembrie 2005 emisă de ministrul administraţiei şi internelor prin chiar contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Galaţi la data de 30 septembrie 2008.
Poziţia sa a fost constantă, neexistând nici un element care să contureze un comportament procesual inconsecvent.
Atât la Judecătoria Galaţi, cât şi la Curtea de Apel Galaţi, recurentul a susţinut în principal că Decizia de imputare atacată cu excepţia de nelegalitate se fundamentează pe un titlu executoriu nul, şi anume Ordinul nr. S/11/5179 din 8 noiembrie 2005 al ministrul administraţiei şi internelor anulat irevocabil prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 1745 din 23 martie 2007 (fila 1, dosarul Judecătoriei Galaţi, respectiv filele 1 şi 9 dosarul Curţii de Apel Galaţi).
3. Excepţia de nelegalitate a fost motivată, după cum rezumativ s-a reţinut la pct. 2. Contrar celor arătate în considerentele primei instanţe, excepţia a fost susţinută, nu doar în sensul că autorul excepţiei nu a renunţat la judecată conform art. 246 C. proc. civ., ci chiar în sensul că s-a prezentat în faţa Curţii de apel, a depus înscrisurile pe care le-a considerat utile soluţionării excepţiei şi a pus concluzii corespunzătoare (conform practicalei sentinţei examinate).
4. Într-adevăr, prima instanţă nu a păşit la analizarea excepţiei de nelegalitate pe „fondul" său, situaţie în care din punct de vedere procedural, singura soluţie pe care o poate pronunţa instanţa de recurs, faţă de caracterul fondat al căii de atac exercitate, este casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. (3) şi (5) şi art. 313 C. proc. civ.
5. Apărarea intimatului, referitoare la decăderea recurentului din dreptul de a mai solicita anularea deciziei de impunere în discuţie nu este pertinentă, câtă vreme în speţă analiza legalităţii actului administrativ se realizează pe calea excepţiei, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar nu pe cea a acţiunii în anulare la care se referă termenele prevăzute în art. 11 din acelaşi act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.G. împotriva sentinţei civile nr. 23 din 3 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3906/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3953/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
