ICCJ. Decizia nr. 3856/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3856/2009
Dosar nr. 195/35/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 12 februarie 2009, reclamanta SC P. SRL Satu Mare a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C., suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 439 din 17 decembrie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 18367 din 17 decembrie 2008, ambele emise de autoritatea pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii. Astfel, cazul bine justificat constă în obligarea reclamantei, fără temei legal la plata TVA pe care emitentul facturii a achitat-o în termenul prevăzut de lege. Organul de inspecţie fiscală a motivat măsura stabilirii obligaţiilor suplimentare de plată reprezentând TVA prin lipsa unor documente care să justifice prestarea serviciului, fără însă a menţiona documentele care lipsesc şi dispoziţiile legale care impun existenţa a altor documente, faţă de cele susţinute de reclamantă.
Condiţia iminenţei producerii unei pagube este îndeplinită, mai susţine reclamanta întrucât executarea actelor administrative fiscale prin poprirea conturilor societăţii pentru suma de 3.744.149 lei ar duce la blocarea activităţii societăţii, la pierderea finanţării din partea băncii şi la exigibilitatea anticipată a creditului bancar, urmare a neîndeplinirii obligaţiei contractuale de a nu avea datorii bugetare restante.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 58/CA din 25 martie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC P. SRL Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, motivele invocate de către reclamantă nu sunt de natură a crea o îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative emise de pârâtă, pentru a justifica suspendarea executării acestora. În ceea ce priveşte condiţia producerii unei pagube iminente, s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada producerii unei pagube ireparabile în activitatea societăţii. S-a reţinut de asemenea că, afirmaţia recurentei privind executarea actelor administrative ar determina imposibilitatea continuării activităţii, pierderea finanţării din partea băncii, imposibilitatea achitării obligaţiilor faţă de ceilalţi parteneri cu consecinţa declanşării procedurii insolvenţei comerciale nu este suficientă pentru a impune măsura suspendării executării actelor administrative contestate, actele depuse la dosar nefăcând dovada cererii de suspendare formulate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Satu Mare, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. ca şi prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actelor fiscale atacate, până la pronunţarea instanţei de fond, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificări.
Prin motivele de recurs dezvoltate, în esenţă, recurenta SC P. SRL a susţinut în esenţă următoarele:
- în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, a fost motivată cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale prin îndeplinirea cazului bine justificat, constând în împrejurări legate de starea de fapt şi de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrativ fiscale, constând în obligarea societăţii reclamante, fără temei legal, la plata aceleiaşi TVA pe care emitentul facturii a achitat-o în termenul prevăzut de lege. Întrucât intermediarul SC W.A. C.S.C. SRL a achitat bugetului public, în termen legal, TVA în sumă de 1.991.255 lei aferentă facturii seria B VEI nr. 7399406 din 31 martie 2006, prin obligarea fără temei legal a societăţii reclamante la plata aceleiaşi sume, bugetul public va încasa de două ori aceeaşi taxă;
- prestarea efectivă a serviciului de intermediere rezultă tocmai din încheierea contractului de vânzare între beneficiar şi acceptantul ofertei, organul fiscal omiţând a preciza care sunt documentele care lipsesc şi invocând drept temei legal al măsurii dispoziţia art. 145 alin. (3) lit. a) din Cod Fiscal, în forma în vigoare la data exercitării dreptului de deducere, text de lege inaplicabil în opinia recurentului întrucât situaţiile în care TVA este nedeductibil sunt prevăzute limitativ în art. 145 alin. (7) din Cod Fiscal;
- cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv iminenţa producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, respectiv iminenţa procedurii unei pagube este şi ea îndeplinită. Recurentul a arătat că prin poprirea conturilor societăţii cu suma de 3.744.149 lei, aceasta va fi în imposibilitate de a-şi continua activitatea, pierzând finanţarea din partea băncii şi aflându-se în situaţia de a nu mai putea susţine material proiectele fundaţiei M.M., al cărei unic fondator este, care, în anul 2002 a concesionat dela Consiliul Judeţean Satu-Mare, pe o perioadă de 25 ani, serviciul de protecţie a copilului, constând în suportarea cheltuielilor necesare cu întreţinerea şi funcţionarea Centrului de plasament D., ce cuprinde la acest moment un număr de 27 de copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 13 ani.
Recursul este fondat.
Înalta Curte apreciază, că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant astfel că raportat la prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., ca o consecinţă a admiterii recursului se va modifica în tot sentinţa atacată şi în fond se va admite cererea societăţii reclamante şi se va dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 439 din 17 decembrie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 18367 din 17 decembrie 2008 acte emise de pârâta – intimată A.N.A.F., până la pronunţarea instanţei de fond, astfel cum s-a solicitat, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, în considerarea celor în continuare arătate.
Astfel după cum constant s-a afirmat şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în această materie, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, rezultă că măsura suspendării executării unui act administrativ, nu poate fi dispusă decât în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii expres prevăzute, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită, ceea ce demonstrează totodată şi caracterul de excepţie al unei astfel de măsuri.
Faţă de documentele şi înscrisurile depuse la dosar Înalta Curte apreciază, contrar celor reţinute de prima instanţă, că recurentul-reclamant a demonstrat existenţa în cauză a unui caz bine justificat, în sensul art. 14, cu referire la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată.
În acest sens situaţiile de fapt şi de drept invocate, examinate sumar astfel cum o impune o astfel de procedură judiciară, cum ar fi obligarea societăţii reclamante, prima facie, la plata aceleiaşi TVA pe care emitentul facturii în discuţie a achitat-o deja statului, în termenul prevăzut de lege, ca şi modalitatea în care organele fiscale au expus situaţia şi concluziile rezultate în urma controlului încrucişat la societatea de intermediere SC W.A. C.S.C. SRL (fila 15-16 dosar fond), în ciuda faptului că s-a menţionat expres existenţa şi înregistrarea facturii din 31 martie 2006 în evidenţele acestei societăţi, achitarea TVA-ului aferent trim. I al anului 2006 ca şi existenţa unui Protocol încheiat cu societatea reclamantă în care se recunoaşte că intermediarul şi-a îndeplinit integral obligaţiile asumate, constituie elemente ce induc îndoială în ceea ce priveşte deplina legalitate a actelor atacate.
Desigur că toate aceste aspecte urmează a fi examinate în profunzime de către instanţa de fond investită cu verificarea legalităţii actelor contestate şi a căror anulare s-a solicitat. Nu mai puţin însă, în raport de conţinutul legal definit al noţiunii de caz bine justificat Înalta Curte apreciază, pe baza elementelor sus-arătate că s-a demonstrat existenţa unor indicii de natură să creeze o îndoială în privinţa legalităţii acestor acte.
Înalta Curte apreciază, în sensul art. 14 cu referire la art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată că şi condiţia pagubei iminente, constând în prejudiciul previzibil ca şi în perturbarea posibilă a unui serviciu local, în speţă cel de protecţie a copilului, este îndeplinită în cauză.
Documentele depuse la dosar atestă că societatea recurentă este unicul fondator al fundaţiei care a concesionat un serviciu public de protecţie a copilului, fiind evident că dificultăţile de natură financiară ale recurentei apărute ca o consecinţă a executării imediate a actelor fiscale contestate, anterior determinării şi statuării asupra legalităţii lor s-ar repercuta direct şi asupra activităţii acestui serviciu, înscrisurile depuse (contracte de credit) demonstrând, de altfel, şi dificultăţile semnificative ce s-ar putea produce, previzibil, în activitatea recurentei-reclamante.
Faţă de toate cele mai sus-arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul de faţă şi se va modifica în tot sentinţa atacată în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, astfel cum s-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC P. SRL Satu Mare împotriva sentinţei nr. 58/CA din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond admite cererea formulată de reclamanta SC P. SRL Satu Mare.
Suspendă executarea Deciziei de impunere nr. 439 din 17 decembrie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 18367 din 17 decembrie 2008 emise de pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C., până la pronunţarea instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3850/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3867/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
