ICCJ. Decizia nr. 3941/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3941/2009
Dosar nr. 245/45/2008
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 martie 2008, reclamantul C.C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T. să fie recunoscute dreptul la egalitatea de şanse şi de tratament, a dreptului la informare, a dreptului la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări, a dreptului la petiţionare şi la primirea unui răspuns motivat, a dreptului de acces liber la justiţie, a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, să fie anulate Ordinele nr. 5098/2005 şi nr. 5099/2005 emise de pârât şi să fie obligat pârâtul să explice semnificaţia termenului „cotare I.S.I.", să asigure accesul liber la documentele care precizează cotaţiile I.S.I. şi bazele de date internaţionale agreate în anumite domenii, să asigure o nouă evaluare a criteriilor de promovare şi să plătească daune morale şi materiale în sumă de 100.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cele două ordine emise de pârât pentru aprobarea sistemului de evaluare privind conferirea titlurilor de conferenţiar şi de profesor universitar s-au introdus criterii noi de evaluare, criterii care generează discriminări între cadrele universitare care au promovat în aceste funcţii în baza vechilor criterii şi care, nu îndeplinesc noile criterii şi acele cadre didactice pentru promovarea cărora se impun noile criterii.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a invocat din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat pentru cererea de anulare a Ordinelor nr. 5098/2005 şi nr. 5099/2005 emise de pârât şi prin sentinţa nr. 217/CA din 8 decembrie 2008 a admis excepţia invocată, respingând acţiunea formulată de reclamantul C.C. pentru anularea celor două ordine. Prin aceeaşi sentinţă, au fost respinse ca nefondate celelalte cereri, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, deoarece răspunsul negativ la memoriile repetate cu acelaşi obiect adresate ministerului pârât nu are semnificaţia unei încălcări a dreptului de petiţionare.
Autoritatea de lucru judecat a fost constatată în raport de sentinţa civilă nr. 52/CA din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, irevocabilă prin Decizia nr. 1972 din 16 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.C. pentru anularea Ordinelor nr. 5098/2005 şi nr. 5099/2005 emise de pârâtul M.E.C.T.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul şi a solicitat casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În primul motiv de recurs a fost criticată soluţia de admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, cu motivarea că instanţa de fond a constatat greşit existenţa identităţii de obiect, părţi şi cauză între prezentul litigiu şi cel soluţionat în Dosarul nr. 1313/2006, dat fiind că prima acţiune s-a formulat numai pentru anularea Ordinelor nr. 5098/2005 şi nr. 5099/2005.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul a susţinut că în mod greşit au fost respinse celelalte cereri ale acţiunii sale, deşi acestea îndeplineau cerinţele prevăzute de art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, fiind dovedit refuzul autorităţii intimate de a soluţiona memoriile adresate şi de a comunica documentele solicitate cu privire la sistemul de evaluare pentru conferirea titlului de conferenţiar sau de profesor universitar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente :
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost întemeiat admisă de instanţa de fond, care a constatat identitatea de părţi, obiect şi cauză între prezentul litigiu şi cel soluţionat irevocabil prin sentinţa nr. 52/CA din 17 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1313/45/2006.
Recurentul a susţinut neîntemeiat că între cele două pricini nu este identitate de obiect şi cauză, deşi ambele cereri de chemare în judecată au fost formulate în baza Legii nr. 554/2004 pentru anularea Ordinelor nr. 5098/2005 şi nr. 5099/2005 emise de M.E.C.T. şi recunoaşterea dreptului de informare, a dreptului la egalitatea de şanse şi de tratament.
Celelalte cereri din acţiunea formulată în prezenta cauză au fost respinse ca nefondate, astfel că în privinţa acestora nu a fost admisă excepţia de procedură privind existenţa autorităţii de lucru judecat, cum fără temei s-a susţinut prin cel de-al doilea motiv de recurs.
Soluţia de respingere a acestor cereri pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 este legală şi temeinică, întrucât petiţiile recurentului – reclamant au fost soluţionate de ministerul intimat şi prin răspunsurile comunicate nu i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege sau un interes legitim şi nici nu i s-a cauzat un prejudiciu moral sau material, care să justifice acordarea daunelor solicitate.
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinţei civile nr. 217/CA din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 3934/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3946/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
---|