ICCJ. Decizia nr. 3949/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3949/2009
Dosar nr. 10/43/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 09 ianuarie 2009 petentul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Harghita, anularea Hotărârii nr. 1434 din 20 iunie 2007 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i ateste calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În cuprinsul contestaţiei, reclamantul invocă faptul că are calitatea de refugiat, deoarece din cauza faptului că tatăl său a dezertat din armata hortistă, mama sa, împreună cu copiii, printre care şi petentul, a fost evacuată în vara anului 1942 din localitatea Topliţa, judeţul Harghita, în localitatea Z.G., unde au locuit până în toamna anului 1944.
În dovedirea contestaţiei sale, petentul a depus copie după hotărârea atacată, acte de stare civilă, declaraţii de martori., adresa din 08 decembrie 2008 a C.N.P.
Pârâta C.J.P. Harghita a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii contestaţiei, în raport cu data pronunţării hotărârii. Pe fond, a solicitat respingerea acesteia, întrucât, nu rezultă motivul persecuţiei etnice, cu atât mai mult, cu cât ambele localităţii se aflau la acea dată sub ocupaţie hortistă.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 20 din 13 februarie 2009, a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate, respectiv declaraţii ambigue de martori, necoroborate cu alte probe, din care să rezulte că evacuarea familiei reclamantului a avut loc din motivele etnice şi nu datorită stării de război şi liniei frontului.
Împotriva sus menţionatei sentinţe, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
Recurentul a reiterat susţinerile din acţiune, arătând că persoanele care au dat declaraţii notariale în cauză nu puteau cunoaşte persecuţiile concrete la care a fost supus împreună cu familia de către trupele hortyste, deoarece acestea nu se săvârşesc în public.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu susţinerile recurentului şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţii acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OUG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
Într-adevăr, din declaraţia autentificată a martorilor B.I. şi S.G., depusă de reclamant în sprijinul cererii sale, nu se poate determina cu exactitate perioada în care familia reclamantului, împreună cu acesta şi-a schimbat domiciliul, astfel încât să se poată stabili fără echivoc existenţa faptului generator de drepturi în litigiu şi, în consecinţă, cuantumul indemnizaţiei.
Având în vedere că, prin fragmentul de ziar şi adresa din 9 ianuarie 2007 emisă de Direcţia Judeţeană Harghita a Arhivelor Naţionale, depuse de recurent la dosarul de recurs, acesta nu a completat probatoriul în sensul dovedirii împrejurărilor de fapt invocate, se va menţine ca legală şi temeinică soluţia primei instanţe, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinţei civile nr. 20 din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3947/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3952/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
