ICCJ. Decizia nr. 3946/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3946/2009
Dosar nr. 1734/2/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 32 din 15 ianuarie 2009 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile formulate de judecătorii C.M. şi G.C.C. pentru recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel.
În motivarea recursului, recurenţii au arătat că au participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 4 februarie 2007, la care au obţinut media 8,45 şi s-au situat la egalitate pe poziţiile 4 şi 5.
Recurenţii au învederat că deşi au întrunit condiţiile prevăzute de art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului C.S.M., nu au fost promovaţi efectiv la Curtea de Apel Braşov, deoarece la concursul respectiv a fost un singur post vacant, dar ulterior, prin Hotărârea nr. 806 din 28 noiembrie 2007 intimatul a promovat la această instanţă alţi doi judecători, care au obţinut la concursul din 4 februarie 2007 medii de 9 şi 9,05.
Recurenţii au precizat că, prin această hotărâre, intimatul a executat Deciziile nr. 3286 şi nr. 3283 din 27 iunie 2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost obligat să emită hotărâri de valorificare a rezultatelor obţinute de cei doi judecători la concursul de promovare, dar în ceea ce-i priveşte s-a creat o discriminare, sancţionată de C.E.D.O. prin mai multe hotărâri şi în acest sens, au invocat cauza B. c. României, hotărârea din 6 decembrie 2007.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că sunt neîntemeiate susţinerile recurenţilor privind existenţa unui tratament discriminatoriu în ceea ce-i priveşte prin promovarea judecătorilor clasaţi pe locurile 2 şi 3 la concursul din 4 februarie 2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi examinând cauza sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 3041 Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, promovarea judecătorilor şi procurorilor la instanţele superioare şi la parchetele de pe lângă acestea se realizează prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
Intimatul a interpretat corect aceste dispoziţii legale prin Hotărârea nr. 32 din 15 ianuarie 2009, respingând cererile celor doi recurenţi de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel, întrucât aceştia s-au clasat pe poziţiile 4 şi 5 la concursul din 4 februarie 2007 şi la instanţa superioară pentru care şi-au exprimat opţiunea, Curtea de Apel Braşov, a fost un singur post vacant, în care a fost promovat candidatul cu media cea mai mare.
Promovarea la aceeaşi instanţă a candidaţilor clasaţi la concursul din 4 februarie 2007 pe locurile 2 şi 3 a fost dispusă de intimat prin Hotărârea nr. 806 din 28 noiembrie 2007, în executarea Deciziilor nr. 3286 şi nr. 3283 din 27 iunie 2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nu este de natură să vatăme un drept recunoscut de lege sau un interes legitim al recurenţilor, care nu au contestat hotărârea respectivă şi care, au obţinut la concurs medii mai mici decât cele obţinute de judecătorii promovaţi efectiv la instanţa superioară.
Susţinerile recurenţilor privind pretinsa lor discriminare vor fi respinse faţă de neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, art. 14 din C.E.A.D.O. şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, deoarece nu se poate constata existenţa unei discriminări în cazul stabilirii unor soluţii diferite pentru persoane aflate în situaţii distincte.
Recurenţii nu s-au aflat în aceeaşi situaţie juridică faţă de ceilalţi judecători cărora li s-a recunoscut gradul profesional superior şi în consecinţă, nu s-au aflat în condiţii de egalitate cu aceştia, astfel că nu se poate reţine o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, care presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice.
Existenţa unui tratament discriminatoriu a fost invocată de asemenea fără temei de cei doi recurenţi faţă de procurorii de la D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., dat fiind că nu li se poate aplica prin analogie legislaţia specială referitoare la numirea şi promovarea acestei categorii de magistraţi.
Numirea procurorilor la D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. s-a realizat în condiţiile speciale prevăzute de OUG nr. 43/2002 şi de Legea nr. 508/2004, conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor. Din aceste motive, situaţiile învederate de recurenţi nu sunt identice sau similare, prin prisma circumstanţelor de fapt şi de drept avute în vedere la fiecare caz în parte.
Faţă de considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M. şi G.C.C. împotriva Hotărârii nr. 32 din 15 ianuarie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3941/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3947/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
