ICCJ. Decizia nr. 3952/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3952/2009
Dosar nr. 3230/1/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra contestaţiilor în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1603 din 27 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii L.H.D., H.M.M. şi S.E. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au fost respinse cererile de intervenţie formulate de Cancelaria Primului - Ministru şi A.N.R.P. şi s-a dispus suspendarea executării HG nr. 343/2007, Anexa nr. 1 alin. (2) până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, anularea parţială a Anexei nr. 1 din această hotărâre în ceea ce priveşte stabilirea chiriei în funcţie de suprafaţa construită desfăşurată, respectiv suprafaţa de teren aferent într-un raport invers proporţional cuantum chirie - suprafaţă imobil şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 63.663 lei lunar de la data punerii în aplicare a HG nr. 343/2007 până la anularea acesteia şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 51 lei.
Recursurile declarate împotriva acestei sentinţe de A.N.R.P. şi de Guvernul României au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 471 din 30 ianuarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii, Guvernul României şi A.N.R.P. au formulat contestaţie în anulare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Contestatorul Guvernul României a susţinut că instanţa de recurs a omis să examineze motivul de modificare a hotărârii instanţei de fond în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, deoarece nu s-a ţinut cont de faptul că intimaţii - reclamanţi nu şi-au dovedit susţinerile potrivit cărora imobilul retrocedat ar fi adus în anul precedent Statului Român venituri de aproape 1 milion de euro.
Contestatoarea A.N.R.P. a susţinut că instanţa de recurs a omis că cerceteze unul din motivele de modificare a hotărârii atacate şi care se referea la faptul că HG nr. 343/2007 a fost adoptată de Guvernul României cu respectarea tuturor dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, în vederea executării Legii nr. 10/2001 şi în limitele impuse de aceasta.
De asemenea, contestatoarea a arătat că, soluţia instanţei nu se întemeiată pe o situaţie reală, fiind contrară situaţiei de fapt expusă în recursul formulat, ceea ce determină concluzia că recursul a fost judecat fără a se lua în calcul datele reale şi concrete care au fost precizate.
În acest sens, s-a arătat că HG nr. 373/2007 trebuia raportată la actul normativ superior, respectiv Legea nr. 10/2001 şi nu la HG nr. 1886/2006, care este un act cu forţă juridică echivalentă, astfel cum eronat a procedat instanţa de recurs, stabilind cuantumul chiriilor imobilelor care fac obiectul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, deşi acesta este atributul exclusiv al Guvernului României.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge ambele contestaţii în anulare ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Contestaţiile în anulare formulate în cauză nu se încadrează în cazurile de retractare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile reglementate de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi care prevăd că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când (…) instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul Guvernul României a susţinut neîntemeiat că la judecarea recursului s-a omis cercetarea motivului de modificare a hotărârii atacate privind încălcarea prevederilor art. 1.169 C. civ., în sensul că intimaţii - reclamanţi nu au dovedit susţinerile lor potrivit cărora imobilul denumit generic C.B. ar fi adus Statului Român venituri de aproape 1 milion de euro în anul precedent pronunţării instanţei de fond.
Analizând criticile formulate de ambii recurenţi cu privire la modul de soluţionare a cererii de acordare a despăgubirilor materiale, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra condiţiilor prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea acestora, inclusiv sub aspectul dovedirii susţinerilor formulate în motivarea cererii accesorii pentru plata de daune.
Deşi hotărârea instanţei de recurs nu cuprinde referirea expresă la dispoziţiile art. 1169 C. civ. indicate de recurenţi, nu se poate constata omisiunea cercetării motivului de recurs întemeiat pe aceste prevederi legale, întrucât din considerentele avute în vedere pentru respingerea criticii respective rezultă examinarea în concret a susţinerilor formulate în raport de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială care reglementează materia contenciosului administrativ şi în baza căreia s-a soluţionat litigiul.
Contestatoarea A.N.R.P. a susţinut de asemenea neîntemeiat că instanţa de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de modificare a hotărârii instanţei de fond, respectiv apărările că HG nr. 343/2007 a fost adoptată cu respectarea Legii nr. 24/2000, în vederea executării Legii nr. 10/2001.
Respectarea formelor procedurale pentru emiterea HG nr. 343/2007 nu a constituit obiectul judecăţii, întrucât motivele de nelegalitate invocate în acţiune au vizat încălcarea dreptului de proprietate al intimaţilor – reclamanţi.
În consecinţă, nu a existat o omisiune a instanţei de recurs de a examina respectarea condiţiilor formale de emitere a HG nr. 343/2007.
Aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa motivului invocat de aceeaşi contestatoare cu privire la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de recurs, constatându-se că susţinerile respective vizează modul de interpretare a probelor administrate şi care, potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite în cauză cerinţele prevăzute expres de art. 318 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, va respinge contestaţiile în anulare ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţiile în anulare formulate de Guvernul României şi A.N.R.P. împotriva Deciziei nr. 471 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3949/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3976/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
