ICCJ. Decizia nr. 4020/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4020/2009
Dosar nr. 793/57/2008
Şedinţa publică din 1 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 144/F/CA/2008 din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta M.C. împotriva pârâţilor O.R.I. şi M.A.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii O.R.I. şi M.A.I. anularea dispoziţiei de sancţionare nr. 18403 din 12 martie 2008 a directorului general al O.R.I. şi a Ordinului nr. 234472 din 9 aprilie 2008 al M.I.R.A., prin care s-a respins contestaţia reclamantei împotriva dispoziţiei de sancţionare.
Reclamanta a solicitat să se dispună suspendarea executării dispoziţiei de sancţionare până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că întâmpinările prin care a fost citată la O.R.I. sunt lovite de nulitate absolută, nefiind înregistrate şi datate şi nepurtând ştampila acesteia.
Din conţinutul înştiinţărilor menţionate rezultă că procedura de cercetare prealabilă a reclamanta s-a început nelegal, printr-o notă de raport şi nu prin dispoziţie de zi pe unităţi, cum prevede Ordinul nr. 400/2004 al M.A.I., în sensul că ofiţerul desemnat să efectueze cercetarea s-a antepronunţat iar Consiliul de disciplină al O.R.I. nu i-a adus la cunoştinţă încheierea acestui organism potrivit formelor prevăzute de ordinul evocat.
A apreciat că actul de sancţionare nu cuprinde descrierea faptei considerată abatere disciplinară şi nu este motivat conform prevederilor legale, fiind astfel lovit de nulitate absolută.
Totodată, reclamanta a menţionat că nu există dovezi care să ateste faptul că în anul 2007 ar fi întârziat repetat de la serviciu, nevinovăţia sa fiind cuprinsă în nota raport nr. S/2115702 din 25 ianuarie 2008 a Corpului de control al O.R.I., care nu constată acte de indisciplină şi care menţionează că reclamanta a fost apreciată în anul 2007 cu calificativul „bine", ceea ce ar însemna că nu a comis abateri disciplinare.
Prin întâmpinare, pârâtul O.R.I. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, prezentând pe larg situaţia de fapt şi dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost emisă dispoziţia atacată.
În motivarea hotărârii, instanţa de prim rang a constatat că urmare a unui control tematic efectuat de o comisie a O.R.I., în sarcina reclamantei au fost reţinute o serie de fapte neconforme cu statutul său, iar la testarea profesională a obţinut calificativul „nesatisfăcător".
Pentru comiterea de fapte disciplinare, s-a propus declanşarea procedurii legale prealabile faţă de reclamantă, respectiv pentru comportare necorespunzătoare la serviciu, întârziere repetată şi lipsă de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii.
Prima instanţă a constatat că au fost respectate procedurile disciplinare cuprinse în Ordinul nr. 400/2004, acestea finalizându-se cu emiterea dispoziţiei directorului general al O.R.I. nr. 18403 din 12 martie 2008 prin care s-a dispus sancţionarea reclamantei cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 15% pentru o perioadă de 3 luni.
A observat că ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă a respectat dispoziţiile legale în materie, în sensul că a îndeplinit procedura de citare a reclamantei, a desfăşurat activităţile pe care le-a considerat utile pentru finalizarea cercetării prealabile şi a procedat la citarea reclamantei pentru a i se aduce la cunoştinţă rezultatele cercetării.
Instanţa de fond a mai reţinut că s-a constituit consiliul de disciplină în mod legal, care a acţionat potrivit prevederilor legale, în sensul că a înştiinţat reclamanta privind faptele pentru care este chemată în faţa acestui organ, oferindu-i posibilitatea să-şi exercite drepturile conferite de lege pentru apărarea sa.
Prima instanţă a constatat legalitatea şi temeinicia dispoziţiei directorului general al O.R.I. nr. 18403/2008 emisă în baza propunerii formulată prin încheierea din 26 februarie 2008 a Consiliului de disciplină şi împrejurarea că reclamanta a mai fost sancţionată disciplinar în anii 2000, 2001 şi 2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, fără a se raporta la vreunul dintre motivele prevăzute la art. 304 C. proc. civ., a susţinut că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, susţinând critici care vizează actul administrativ de sancţionare:
- nu a avut loc o cercetare prealabilă în conformitate cu dispoziţiile Ordinului nr. 400/2004;
- actul administrativ de sancţionare este nemotivat;
- abaterile susţinute în sarcina sa sunt nedovedite.
O.R.I. şi M.A.I. au depus întâmpinări prin care au susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
În cursul judecăţii, recurenta-reclamantă a depus o cerere prin care, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004, emis în temeiul art. 9 alin. (4) din OUG nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I., care a fost abrogat, fără a motiva modul în care soluţionarea cauzei de faţă depinde de ordinul respectiv şi fără a indica aspectele de nelegalitate şi nici dispoziţiile legale în raport cu care s-a invocat nelegalitatea, astfel că această excepţie va fi respinsă.
Pe de altă parte, faptul că OUG nr. 63/2003 a fost abrogată prin OUG nr. 30/2007 nu are nici o influenţă asupra legalităţii Ordinului nr. 400/2003, din moment ce prevederile art. 9 alin. (4) din prima ordonanţă de urgenţă, care confereau ministerului competenţa să emită ordine, au fost preluate şi se regăsesc în dispoziţiile art. 7 alin. (4) din cea de-a doua ordonanţă de urgenţă.
În ceea ce priveşte recursul, acesta este nefondat şi va fi respins pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce priveşte procedura cercetării prealabile, instanţa de fond a reţinut în mod temeinic faptul că aceasta a fost efectuată în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu respectarea dreptului la apărare al recurentei-reclamante, iar neprezentarea acesteia la datele pentru care a fost citată a fost o conduită asumată integral, care nu poate fi interpretată în favoarea recurentei-reclamante şi nici în sensul nelegalităţii actului de sancţionare.
Cea de-a doua critică, vizând nemotivarea actului administrativ de sancţionare, este de asemenea neîntemeiată, Dispoziţia nr. 18403 din 12 martie2008, prin care recurenta-reclamantă a fost sancţionată disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 15% pentru o perioadă de 3 luni, fiind motivată în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2) din HG nr. 1210/ 2003, în vigoare la data respectivă şi corespunzător cu specificul activităţii autorităţii competente.
În ceea ce priveşte, cea de-a treia critică, vizând nedovedirea existenţei abaterilor disciplinare reţinute în sarcina recurentei-reclamante, rezultă că şi aceasta este neîntemeiată, cercetările efectuate în cadrul procedurii prealabile confirmând aspectele de nelegalitate constatate în conduita acestuia cu ocazia controlului tematic efectuat în perioada 14-17 ianuarie 2008 la Biroul pentru Străini din judeţul Sibiu.
În concluzie, considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 400 din 29 octombrie 2004.
Respinge recursul declarat de reclamanta M.C. împotriva sentinţei civile nr. 144/F/CA din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4016/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4022/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
