ICCJ. Decizia nr. 3976/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3976/2009
Dosar nr. 562/32/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 41/2009, pronunţată la data de 9 martie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată, astfel cum a fost completată şi precizată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D.D. în contradictoriu cu pârâţii A.N.P.H. – C.S.E.M.P.H. Bucureşti şi Consiliul Judeţean Bacău – C.E.P.H.A. Bacău, având ca obiect anularea certificatului nr. 3986 din 11 iunie 2008 şi eliberarea unui nou certificat cu gradul de handicap –accentuat în loc de grad de handicap mediu.
Instanţa de fond a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.E.P.H.A. din cadrul Consiliului Judeţean Bacău.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că încadrarea reclamantului în gradul mediu de handicap prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3968 din 11 iunie 2008, încadrare menţionată în urma contestaţiei formulate, prin Decizia nr. 8577 din 2 septembrie 2008, s-a făcut cu aplicarea corectă a criteriilor medico-psihosociale astfel cum acestea sunt reglementate prin Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007 al M.M.F.E.Ş. şi al M.S., Capitolul I, Secţiunea I, conform acestor prevederi, gradul mediu de handicap, presupunând o întârziere mintală uşoară asociată cu o altă deficienţă senzorială, epilepsie, tulburări comportamentale sau autism, fiind posibilă trecerea la handicap grav sau accentuat în funcţie de severitatea deficienţei asociate.
Reţine instanţa de fond că reclamantul se încadrează în criteriile sus-menţionate, având o întârziere mintală uşoară asociată cu tulburări comportamentale care nu sunt însă de intensitate accentuată pentru a putea fi încadrat la gradul accentuat de handicap, toate acestea rezultând atât din ancheta socială efectuată în cauză cât şi din cuprinsul celor două acte medicale depuse de reclamant – adeverinţa medicală din 11 iunie 2008 de la L.S.M. Bacău şi examenul psihologic, conform căreia reclamantul prezintă oligofrenie stadiul I.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă prin motivele de recurs formulate că în mod eronat şi numai ca urmare a ignorării probelor de la dosar, instanţa de fond l-a încadrat în gradul mediu de handicap şi nu în grad accentuat de handicap.
Arată recurentul-reclamant că prin sentinţa civilă nr. 5.210 din 6 mai 2004 s-a dispus obligarea pârâtelor – intimate de a-l încadra în grad accentuat de handicap, pe toată perioada de la pronunţarea acestei sentinţe şi până în prezent boala neameliorându-se.
Intimata - pârâtă C.S.E.P.H.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate ca fiind legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi legislaţia incidentă în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant, din cuprinsul sentinţei pronunţate se constată că instanţa de fond a avut în vedere la pronunţarea sentinţei actele medicale existente la dosarul cauzei, şi anume adeverinţa medicală din 11 iunie 2008 de la L.S.M. Bacău şi examenul psihologic semnat de psiholog principal E.B., precum şi ancheta socială.
Actele medicale existente la dosarul cauzei au fost analizate şi de către cele două pârâte la momentul emiterii certificatului nr. 3968 din 11 iunie 2008 şi a deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 8577 din 2 septembrie 2008 (decizie dată în urma contestării certificatului de încadrare în grad de handicap), prin prisma criteriilor medico-psihosociale prevăzute de Ordinul nr. 762/1992 din 31 august2007 a M.M.F.E.S. şi M.S.P., criterii care permit acordarea gradului accentuat de handicap numai atunci când întârzierea mintală uşoară pe care o prezintă bolnavul este asociată cu o altă deficienţă severă, ceea ce nu se regăseşte la recurentul - reclamant.
De altfel, prin Decizia de încadrare în fond de handicap nr. 8577 din 2 septembrie 2008 emisă de C.S.E.P.H.A. se fixează un termen de revizuire de un an pentru recurentul-reclamant şi se recomandă internare la psihiatrie, tocmai pentru a fi evaluat recurentul o perioadă mai îndelungată de către medici specialişti şi a se vedea evoluţia bolii.
Critica formulată referitoare la faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere că printr-o sentinţă anterioară (sentinţa civilă nr. 210 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău) i-a fost acordat gradul accentuat de handicap, iarăşi este neîntemeiată, deoarece recurentul - reclamant este supus anual revizuirii, iar criteriile medico-psihosociale pe baza cărora s-a stabilit încadrarea în grad de handicap, prin sentinţa nr. 41 din 9 martie 2009, ce face obiectul prezentului recurs sunt cele aprobate prin Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007 al M.M.F.E.Ş. şi al M.S.P., acestea fiind diferite faţă de cele care erau în vigoare la momentul pronunţării sentinţei civile invocate - respectiv cele aprobate prin Ordinul M.S.C. nr. 726/2002.
De altfel, toate aşa zisele motive de recurs formulate de reclamant nu reprezintă decât reiterarea apărărilor de la instanţa de fond, apărări ce au fost analizate detaliat de prima instanţă.
Recursul este deci nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins, sentinţa pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică, astfel încât urmează a fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.D. împotriva sentinţei civile nr. 41 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3952/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4016/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
