ICCJ. Decizia nr. 4053/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4053/2009
Dosar nr. 355/54/2009
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. şi C.C.S.D., obligarea acestora la emiterea deciziei reprezentând titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv, situat în Craiova, şi obligarea la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale şi la 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunţării hotărâriişi până la executarea efectivă a acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin dispoziţia nr. 10456 din 27 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a stabilit cu titlu de măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală, pentru imobilul menţionat.
S-a mai arătat că dosarul a fost înaintat către A.N.R.P. , fiind înregistrat sub nr. 18903 CC şi că, deşi au trecut mai mult de 2 ani, nu a fost încă emisă Decizia privind titlurile de despăgubiri.
Pârâta A.N.R.D. a depus întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe care instanţa de fond a respins-o ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 75 din 27 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.I. şi a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantei Decizia reprezentând titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv situat în Craiova, conform dispoziţiei nr. 10456 din 27 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova. A respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca, în mod evident, principiul procesului rezonabil.
A mai reţinut că dreptul la soluţionarea în termen rezonabil reprezintă o garanţie pentru o soluţionare echitabilă atât în procedura prealabilă, cât şi în contencios, fiind statuat ca atare în C.E.D.O. - art. 6, iar împrejurarea că autorităţile române nu au luat măsuri eficiente de soluţionare a cererilor constituie culpa acestora şi nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.
În argumentarea soluţiei s-au mai invocat şi dispoziţiile art. 11 din Constituţia României, potrivit cărora statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar C.E.D.O. a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În finalul considerentelor instanţa de fond a reţinut şi incidenţa art. 1 al Protocolului adiţional la Convenţie, în sensul că prin neîndeplinirea obligaţiei de a emite titlurile de despăgubire autorităţile pârâte aduc o evidentă atingere noţiunii de „bun" şi a obligaţiei statului de a proteja bunurile şi valorile patrimoniale ale persoanelor.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la acordarea daunelor morale, instanţa de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată deoarece nu a fost motivată în nici un fel de reclamantă, iar cererea privind obligarea la daune cominatorii nu poate fi primită deoarece art. 24 din Legea nr. 554/2004 a prevăzut o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, procedură subsecventă etapei judiciare.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele A.N.R.P. şi C.C.S.D. Bucureşti.
I. În recursul declarat de A.N.R.P. a fost criticată soluţia instanţei de fond în legătură cu modul în care a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi, apreciind că soluţia este nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu A.N.R.P. a fost investită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubiri, ci C.C.S.D.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. şi să fie menţinută soluţia instanţei de fond în privinţa respingerii celorlalte solicitări formulate de reclamantă.
II. În recursul declarat de C.C.S.D. este criticată soluţia instanţei de fond, în ceea ce priveşte obligarea acesteia la emiterea titlului de despăgubire, ca fiind neîntemeiată pentru că s-a reţinut, în mod greşit, că au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil.
Se invocă faptul că au fost solicitate detalii în legătură cu amplasarea imobilului de la Primăria municipiului Craiova, iar în urma parcurgerii celorlalte etape s-a ajuns la etapa evaluării, urmând a fi transmis dosarul în vederea efectuării raportului de evaluare.
În motivele de recurs se arată şi faptul că dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către această entitate, iar aspectele reţinute referitoare la depăşirea termenului rezonabil sunt neîntemeiate.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de A.N.R.P. şi se va respinge recursul declarat de C.C.S.D.
I. Recursul declarat de A.N.R.P. va fi admis pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. considerând că chiar dacă emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire intră în atribuţiile Comisiei Centrale, totuşi, această autoritate are, între alte atribuţii şi pe acelea şi a acorda sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor publice şi persoanelor juridice implicate în procesul de aplicare a Legii nr. 10/2001, republicată şi de a monitoriza acest proces.
Calitatea procesuală pasivă este definită ca fiind identitatea dintre pârât şi cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
Faţă de această definiţie se poate concluziona că A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă tocmai pentru că această autoritate nu poate fi obligată la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubiri, aşa cum a solicitat reclamanta.
Chiar dacă A.N.R.P. este o autoritate ce are unele atribuţii în acordarea despăgubirilor potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aceasta nu are ca atribuţie emiterea titlului de despăgubiri, iar sprijinul şi îndrumarea metodologică se acordă autorităţilor publice locale şi centrale, precum şi celorlalte persoane juridice deţinătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
De aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată, în parte, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei C.I. faţă de A.N.R.P. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
II. Recursul declarat de C.C.S.D. va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 iar, prin Dispoziţia nr. 10456 din 27 mai 2005, Primarul municipiului Craiova i-a acordat măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală în cuantum de 35.500 lei, reprezentând despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova.
Dosarul a fost înaintat în anul 2006 C.C. şi înregistrat sub nr. 18903/CC şi chiar a fost selectat aleatoriu dar încă nu a fost emis titlul de despăgubiri.
În luna decembrie 2008 reclamanta a solicitat C.C. emiterea titlului de despăgubiri dar acesta tot nu a fost emis, deşi reclamanta este o persoană în vârstă de 82 de ani.
C.C. invocă faptul că nu a procedat la emiterea titlului de despăgubiri deoarece a solicitat unele relaţii de la Primăria municipiului Craiova în legătură cu amplasarea terenului, însă la dosar se află adresa din 28 septembrie 2007 emisă de această autoritate şi din care rezultă că precizările solicitate au fost comunicate încă din luna septembrie 2007, astfel că vor fi înlăturate aceste susţineri ale recurentei.
Deşi se susţine în motivele de recurs că sunt neîntemeiate reţinerile instanţei de fond referitoare la depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a dosarului reclamantei potrivit procedurii administrative prevăzută de Titlul VIII din Legea nr. 247/2005, aceste susţineri sunt nefondate.
Este adevărat că Legea nr. 247/2005 nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv. Nici Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin HG nr. 1095/2005, cu modificările ulterioare nu sunt lămuritoare pentru că s-a precizat că „ordinea în care vor fi soluţionate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale" lăsându-se posibilitatea acestei instituţii să stabilească modul de soluţionare.
Dacă iniţial, prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, C.C. a stabilit că ordinea de soluţionare a dosarelor să fie aleatorie, ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut ca ordinea de soluţionare să fie cea a înregistrării dosarelor.
În speţă, dosarul a fost selectat aleatoriu, dar, deşi au trecut câţiva ani de la înregistrarea dosarului, încă nu a fost emis titlul de despăgubiri, iar acest titlu nu poate fi emis decât prin parcurgerea obligatorie a procedurii administrative în faţa C.C.S.D.
Prin urmare, atitudinea autorităţii administrative trebuie analizată din perspectiva accesului la un proces echitabil, drept prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.
Una din garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie este aceea a „termenului rezonabil" în care să fie soluţionată cauza, respectiv principiul celerităţii procedurilor judiciare.
Prin aceasta se asigură nu numai eficacitatea dar şi credibilitatea actului de justiţie, iar statul este responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale.
În materie civilă, termenul rezonabil impus de art. 6 parag. 1 cuprinde şi durata unor proceduri administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, în mod obligatoriu, de parcurgerea unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.
Pentru respectarea termenului rezonabil, statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă, prealabilă celei judiciare.
Reclamanta nu poate beneficia de protecţia asigurată de prevederile art. 6 din Convenţie pentru că nu au fost luate măsuri eficiente de soluţionare a cererii sale într-un termen rezonabil, mai ales că litigiul a debutat cu o notificare în anul 2001.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de C.S.D. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei nr. 75 din 27 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei C.I. faţă de A.N.R.P. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4041/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4054/2009. Contencios → |
|---|
