ICCJ. Decizia nr. 4038/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4038/2009
Dosar nr. 130/43/2009
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta P.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul Românie, M.A.I., P.V. şi T.C.M., anularea HG. nr. 250 din 11 martie 2009, HG. nr. 249 din 11 martie 2009, HG. nr. 251 din 11 martie 2009 şi a Deciziei nr. 336 din 11 martie 2009 şi suspendarea executării acestor acte administrative până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea petitului privind suspendarea executării celor patru acte administrative, s-a arătat că acestea au fost emise în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă, fiind încălcate dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 188/1999.
Reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 în sensul că necomunicarea actelor administrative individuale, care au fost publicate doar în M. Of. al României, nemotivarea, în drept şi în fapt, a acestora, constituie cauze de nelegalitate evidentă a actelor respective.
A invocat, de asemenea, excesul de putere al autorităţilor publice emitente, prin politizarea unor posturi de înalţi funcţionari publici.
În ceea ce priveşte prejudiciul iminent, reclamanta a considerat că i se produce o gravă perturbare a drepturilor sale, fiind obligată să-şi caute locuinţă de serviciu, să angajeze cheltuieli de deplasare care nu sunt acoperite din sumele prevăzute de art. 46 alin. (1) din HG. nr. 341/2007 şi o scădere considerabilă a cuantumului salariului.
Pârâţii Guvernul României, P.V. şi Ţ.C.M. prin întâmpinările formulate, au solicitat, în esenţă, respingerea cererii de suspendare întrucât, pe de o parte, se încalcă însăşi prezumţia de legalitate a celor patru acte administrative de care acestea se bucură până la anularea lor de către instanţă, iar, pe de altă parte, nu s-a dovedit iminenţa prejudiciului.
S-a invocat şi inexistenţa dovezii de introducere a plângerii prealabile în condiţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din 20 aprilie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că din examinarea sumară a aspectelor de nelegalitate invocate de reclamantă nu se creează o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul din fundamentel.
caracterului executoriu al actelor administrative. De asemenea, măsura modificării raportului de serviciu al reclamantei ca urmare a aplicării principiului mobilităţii prin HG. nr. 250 din 11 martie 2009 şi Deciziei nr. 336 din 11 martie 2009, nu constituie, prin ea însăşi, un caz bine justificat.
În ceea ce priveşte a doua condiţie, reclamanta nu a făcut dovada iminenţei producerii unui prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actelor. Astfel, în susţinerea acestei condiţii, aceasta a făcut doar simple afirmaţii lipsite de relevanţă juridică, cu atât mai mult cu cât, aşa cum de altfel şi recunoaşte, dispoziţiile art. 46 din HG. nr. 341/2007 permit decontarea cheltuielilor atunci când are loc realizarea mobilităţii în altă localitate decât cea de domiciliu. Reducerea salariului, pe lângă faptul că nu a fost dovedită, nu constituie, motiv de suspendare în condiţiile în care, în ipoteza anulării actelor administrative, reclamantei i se vor repara pagubele cauzate, inclusiv plata unor eventuale diferenţe salariale.
Instanţa de recurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
În motivele de recurs a susţinut că soluţia instanţei de fond este greşită, fiind evidentă producerea unui prejudiciu decurgând din faptul că, potrivit Deciziei nr. 400/2009 urmează să-şi desfăşoare activitatea în judeţul Olt, că pentru acesta ar trebui să achite o chirie lunară de 1200 lei/lună, care s-ar deconta ulterior, că este în situaţia de a i se deconta un singur drum lunar în localitatea de domiciliu, că i se diminuează salariul de încadrare.
A invocat ca şi motiv de nelegalitate evidentă şi aparentă discriminarea pe motivul apartenenţei politice, precum şi alte critici care vizează fondul litigiului.
Guvernul României a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu motivarea că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actelor administrative.
Intimatul Guvernul României a depus şi practică judiciară în sensul susţinerilor sale.
Examinând motivele de recurs, sentinţa primei instanţe şi legislaţia aplicabilă în cauză Înalta Curte reţine următoarele.
Reclamanta-recurentă P.Z. a funcţionat ca subprefect al judeţului Mureş, iar prin HG nr. 250 din 11 martie 2009, s-a aplicat mobilitatea din funcţia publică de subprefect al judeţului Mureş în funcţia publică de inspector guvernamental.
Prin HG nr. 336 din 11 martie 2009 reclamanta - recurentă a fost numită în funcţia publică de inspector guvernamental.
Prin HG nr. 249 din 11 martie 2009 a fost numit temporar în funcţia de subprefect a judeţului Mureş domnul P.V.
Prin HG nr. 251 din 11 martie 2009 a fost desemnat să exercite cu caracter temporar funcţia publică de subprefect al judeţului Mureş domnul Ţ.C.M.
Reclamanta a apreciat că aceste acte sunt nelegale şi că se impune suspendarea lor.
Înalta Curte arată că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ suspendarea executării actului administrativ se poate dispune de către instanţă, în cazuri bine justificate, pentru prevenirea unei pagube iminente şi după formularea plângerii prealabile reglementată de art. 7 din aceeaşi lege.
Cazul bine justificateste reglementat de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, acelaşi text reglementând la lit. ş) noţiunea de „pagubă iminentă".
Legea nr. 554/2004 art. 2 alin. (1) lit. t) : cazuri bine justificate – împrejurările legate de stare de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
Legea nr. 554/2004 Art. 2 alin. (1) lit. ş): pagubă iminentă – prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau unui serviciu public.
În cauza de faţă motivele de nelegalitate ale actului invocate de recurenta-reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat.
Instanţa de control judiciar precizează că principiul mobilităţii înalţilor funcţionari publici este consacrat în prevederile Legii nr. 188/1999 şi HG nr. 341/2007.
Reclamanta făcea parte din categoria înalţilor funcţionari publici, aşa încât constituie subiect al aplicării principiului mobilităţii.
Astfel fiind există aparenţa de legalitate a actelor administrative a căror suspendare s-a cerut, context în care starea de drept şi de fapt a cauzei nu este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond aceasta nu a fost dovedită, susţinerile de reclamantei privind, plata chiriei, decontarea transportului, nu se constituie în cauze în care să contureze noţiunea „pagubei iminente".
Având în vedere considerentele de mai sus care derivă din circumstanţele cauzei şi din legislaţia în vigoare care reglementează materia analizată, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de reclamantă, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.Z., împotriva încheierii din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 4026/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4106/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
---|