ICCJ. Decizia nr. 4079/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4079/2009

Dosar nr. 446/46/2008

Şedinţa publică din 6 octombrie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 97 din 18 iunie 2008 as Curţii de Apel Piteşti, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de numita D.I., în contradictoriu cu M.J. şi având ca obiect anularea adresei din 19 aprilie 2008 emisă de pârât şi continuarea mandatului său ca asistent judiciar în cadrul Tribunalului Vâlcea, conform HG nr. 616/2005.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actul atacat nu este un „act administrativ" în sensul definiţiei date de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci doar o corespondenţă de informare adresată de pârât tuturor curţilor de apel, referitor la iniţierea demersurilor către C.E.S. pentru desemnarea asistenţilor judiciari în raport cu numărul de posturi vacante ca urmare a expirării mandatului actualilor asistenţi, în anul 2008.

Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă reclamanta, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii, recurenta susţine:

- încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea de către instanţă a întâmpinării depuse de pârât înainte de termen şi într-un singur exemplar. În drept, recurenta invocă dispoziţiile Codului de procedură civilă, art. 24 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Arată recurenta că excepţia inadmisibilităţii acţiunii fusese invocată prin acea întâmpinare, astfel încât reclamanta nu a putut să-şi formuleze apărări în combaterea excepţiei, iar notele scrise pe care le-a trimis într-o oră au ajuns la dosar după pronunţare;

- situaţia de fapt a evoluţiei activităţii sale de asistent judiciar începând din anul 2000, continuând din 2004, cu invocarea dispoziţiilor art. 110 din Legea nr. 304/2004. Recurenta reia toate argumentele de fond susţinute prin acţiune, subliniind că obiectul contestaţiei sale l-a reprezentat, de fapt, nemulţumirea întreruperii mandatului său de asistent judiciar, mandat care este de 5 ani, iar nu de 4 ani, cum consideră pârâtul;

- greşita apreciere a instanţei asupra adresei atacate, întrucât ea a produs efecte. Arată recurenta că deşi a reprezentat sindicatul C.A. timp de 8 ani, acesta, fără a-i comunica motivul, nu a mai reinvestit-o pentru un nou mandat, iar, pe de altă parte, pe baza adresei contestate, conducerea Tribunalului Vâlcea i-a comunicat – cu adresa din 4 iulie 2008 – să intre în concediu obligatoriu pentru perioada lucrată, după efectuarea acestuia urmând să-i înceteze raporturile de muncă.

Recursul nu se fondează.

1. Instanţa a pus în discuţie din oficiu inadmisibilitatea acţiunii menţionând că aceeaşi excepţie a fost invocată şi de către pârât.

Reclamanta, fiind prezentă, a pus concluzii oral asupra excepţiei, astfel încât invocarea, acum, a încălcării dreptului la apărare este nefondată.

2. Argumentele din recurs privind fondul cauzei nu pot fi analizate aici, având în vedere că acţiunea a fost respinsă pe baza unei excepţii dirimante, iar nu în fond.

3. În ceea ce priveşte natura actului atacat, susţinerea recurentei că adresa în discuţie este un act administrativ nu este fondată.

Instanţa de fond a calificat corect acea adresă emisă de minister ca simplă corespondenţă, căci ea nu a modificat cu nimic raporturile recurentei în calitate de asistent judiciar.

Nimic n-o împiedica pe recurentă să atace actul individual care i se adresa direct în legătură cu calitatea sa de asistent judiciar, act pe care îl evocă în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de D.I. împotriva sentinţei civile nr. 97 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4079/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs