ICCJ. Decizia nr. 4080/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4080/2009
Dosar nr. 1023/46/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. nr. 38/F-C din 11 februarie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta D.R., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., a respins acţiunea formulată de această reclamantă în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, şi a obligat primul pârât să emită ordinul de încetare a raporturilor de serviciu cu reclamanta, începând cu data de 1 octombrie 2008, în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, privind statutul poliţistului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, faptul că reclamanta, după absolvirea Academiei de Poliţie, a avut calitatea de ofiţer în cadrul M.I.R.A., cu gradul de subinspector de poliţie al I.P.J. Argeş, iar începând cu data de 1 octombrie 2008, aceasta a dobândit calitatea de auditor de justiţie la I.N.M.
Reclamanta a solicitat încetarea raporturilor de serviciu cu pârâţii, ca urmare a trecerii sale într-o funcţie publică, însă pârâtul I.P.J. Argeş i-a răspuns că încetarea raporturilor sale de serviciu poate fi făcută doar la iniţiativa poliţistului, la cerere sau prin demisie, acest punct de vedere fiind menţinut şi de pârâtul M.I.R.A., care prin adresa din 24 noiembrie 2008 a respins plângerea prealabilă a reclamantei înregistrată la 13 august 2008.
Analizând acţiunea reclamantei grefată pe refuzul celor doi pârâţi de a emite ordinul de eliberare din funcţie în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, Curtea de Apel a constatat că pretextul acestui refuz este neîndeplinirea caracterului de funcţie publică a calităţii de auditor de justiţie, cu toate că pârâţii recunosc acest caracter pentru funcţia de magistrat, iar, în raport cu dispoziţiile legale în materie, trecerea directă de la funcţia de poliţist la cea de magistrat nu este posibilă.
Curtea de Apel a constatat că prin dispoziţiile art. 86 şi art. 17 din Legea nr. 303/2004 legiuitorul recunoaşte anumite drepturi comune auditorilor de justiţie şi magistraţilor, respectiv vechimea în magistratură şi asimilarea bursei de care aceştia beneficiază dreptului salarial pentru judecătorii şi procurorii stagiari.
Apreciind astfel că nu pârâţii sunt cei care ar trebui să interpreteze dacă auditorul de justiţie îndeplineşte o funcţie publică, câtă vreme o face legiuitorul, curtea de apel a constatat că în mod nejustificat pârâtul M.I.R.A. a refuzat să emită ordin pentru încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei, în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtului I.G.P.R., instanţa a constatat că acesta nu este abilitat legal să dispună încetarea raporturilor de serviciu cu reclamanta, astfel încât acesta nu beneficiază de calitate procesuală pasivă în litigiul de faţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.A.I., solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Fără a indica, în drept, vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi criticând hotărârea pentru netemeinicie, în motivarea cererii de recurs recurentul a făcut referire la aspectele de fond şi de drept în continuare arătate, ce pot fi circumscrise, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
1. Textul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului stabileşte că raporturile de serviciu ale poliţistului încetează în cazul numirii sale într-o altă funcţie publică.
Ipoteza textului presupune existenţa unui act de numire într-o funcţie publică, în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, precum şi a unei funcţii publice, consacrată ca atare de aceeaşi lege, având ca elemente de bază existenţa raporturilor de serviciu, învestirea cu exerciţiul puterii publice, etc.
În cazul reclamantei, un astfel de act nu a fost emis, din conţinutul Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor rezultând că, în urma promovării examenului de admitere în I.N.M., candidaţii declaraţi admişi dobândesc doar calitatea de auditor de justiţie.
Art. 19 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevede că auditorii de justiţie sunt numiţi în funcţiile de judecător sau procuror după promovarea examenului de absolvire a cursurilor.
În ceea ce priveşte existenţa unei funcţii publice, nu există un act normativ care să reglementeze noţiunea de funcţie ce poate fi asimilată funcţiei publice, în sensul Legii nr. 188/1999, iar dispoziţiile Legii nr. 360/2002 nu prevăd posibilitatea încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului în cazul în care acesta ocupă o funcţie ce ar putea fi asimilată funcţiei publice.
Legea nr. 303/2004 stabileşte că auditorii de justiţie urmează un program de formare profesională şi nu face nicio referire la existenţa unor atribuţii de serviciu, astfel încât calitateade auditor de justiţie nu prezintă niciuna din caracteristicile funcţiei publice.
2. Faptul că perioada în care o persoană urmează cursurile I.N.M. constituie vechime în magistratură nu îndreptăţeşte soluţia pronunţată în cauză, întrucât potrivit aceluiaşi text de lege, invocat de instanţa de fond, constituie vechime în magistratură şi perioada în care persoana respectivă a fost avocat sau consilier juridic.
3. Potrivit art. 17 din Legea nr. 303/2004, drepturile băneşti de care beneficiază auditorii de justiţie reprezintă o bursă, aceasta nefiind acordată ca urmare a ocupării unei funcţii publice.
4. Faptul că auditorii de justiţie nu îndeplinesc o funcţie publică rezultă şi din conţinutul prevederilor care reglementează regimul disciplinar aplicabil acestora, cea mai gravă sancţiune fiind exmatricularea, sancţiune specifică celor care se află într-un proces de formare în cadrul unei instituţii de învăţământ, nicidecum unui funcţionar public.
5. Un aspect relevant, care ţine de esenţa funcţiei publice, este legat de capacitatea celui ce o ocupă de a exercita atribuţii în scopul realizării competenţelor instituţiei publice în care funcţionează, condiţie pe care auditorul de justiţie nu o îndeplineşte.
Prin urmare, conchide recurentul, calitatea de auditor de justiţie nu este incompatibilă cu cea de poliţist, iar, în cazul în care un poliţist doreşte să renunţe la această calitate, încetarea raporturilor de serviciu nu se poate face în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002.
În sprijinul acestor susţineri, recurentul a făcut referire la punctul de vedere al A.N.F.P., exprimat prin adresa din 10 martie 2009, anexată recursului, precum şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie.
Recursul este fondat.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, subzistând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.
Acţiunea reclamantei a fost grefată pe caracterul pretins nejustificat şi nelegal al refuzului exprimat de pârâţi cu privire la încetarea raporturilor sale de serviciu în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, ca urmare a admiterii la I.N.M. - sesiunea din septembrie 2008.
În sensul Legii contenciosului administrativ, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere implică, potrivit art. 2 lit. i), exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu soluţiona cererea.
Excesul de putere este definit, prin art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Rezultă din aceste prevederi legale că admisibilitatea acţiunii într-o atare situaţie este condiţionată de existenţa unui refuz explicit de rezolvare a unei cereri, care să fie exprimat cu exces de putere, adică cu depăşirea limitelor dreptului de apreciere al autorităţilor publice.
Prin urmare, nu orice refuz poate fi consideratnejustificat, ci numai cel exprimat cu exces de putere, adică ilegal în mod subiectiv, prin raportare la drepturile şi libertăţile cetăţenilor, soluţionarea unei cereri în defavoarea petiţionarului sau aşteptărilor sale nereprezentând, în mod automat, un astfel de refuz.
Stabilirea conţinutului răspunsului constituie în toate cazurile o prerogativă a autorităţii emitente, care trebuie exercitată însă cu respectarea normelor legale în vigoare.
Raportat la circumstanţele concrete ale speţei, problema juridică esenţială pentru aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului în discuţie o constituie determinarea conţinutului noţiunii „într-o altă funcţie publică" prevăzută în art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 şi calificarea, din punct de vedere juridic, a calităţii de auditor de justiţie pe care a dobândit-o reclamanta.
Sub acest aspect, contrar concluziilor primei instanţe, Înalta Curte apreciază că, în sensul prevederilor legale în vigoare, incidente în cauză, dobândirea calităţii de auditor de justiţie nu reprezintă şi nu echivalează cu numirea într-o funcţie publică, în sensul art. 69 lit. e) din Legea nr. 360/2002.
Bazele constituţionale ale funcţiei publice sunt stabilite de art. 16 alin. (3) din legea fundamentală, potrivit cărora funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.
Pornind de la aceste prevederi constituţionale, în literatura de specialitate au fost evidenţiate două noţiuni diferite, raportat la cele două categorii enumerate, aflate în incontestabilă legătură, fără însă a se confunda, respectiv funcţia publică şi funcţia de demnitate publică.
Funcţia publică este definită în cuprinsul Legii nr. 188/1999, republicată, ca reprezentând ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome (art. 2), în acelaşi act normativ fiind prevăzut că raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii (art. 4).
Raportat la aceste prevederi legale şi faţă de caracteristicile evidente ale funcţiei publice ce se desprind din conţinutul reglementării, auditorii de justiţie nu sunt şi nu pot fi asimilaţi funcţionarilor publici.
Nicio dispoziţie a Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, ce reglementează admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială realizată prin I.N.M., ca de altfel nici alte prevederi legale, nu stabilesc că auditorul de justiţie al cărui statut este asimilat magistraţilor, pe aspectele anume indicate în cuprinsul respectivei legi (art. 12 - art. 20), se află în exercitarea unei funcţii publice.
Din conţinutul prevederilor referitoare la cursanţii I.N.M. care au statut de auditori de justiţie [art. 16 alin. (1)] rezultă, de astfel, că aceştia beneficiază de o pregătire teoretică şi practică pentru a deveni judecători sau procurori, primesc o bursă pe durata de formare profesională de 2 ani, cu caracter de indemnizaţie lunară, care se restituie, în anumite condiţii alături de cheltuielile de şcolarizare, în situaţia în care nu îndeplinesc timp de 6 ani funcţia de judecător sau de procuror (art. 20), iar la încheierea cursurilor susţin un examen de absolvire, constând în probe teoretice şi practice prin care se verifică însuşirea cunoştinţelor necesare exercitării ulterioare a funcţiei de judecător sau procuror.
Rezultă astfel, fără echivoc, că auditorii de justiţie urmează un program de formare profesională cu durată determinată, fără a se putea reţine, în raport de conţinutul noţiunii de funcţie publică, astfel cum este reglementată şi totodată analizată în doctrină, existenţa în ceea ce îi priveşte a atribuţiilor de serviciu, stabileşte în scopul realizării prerogativelor de putere publică.
În plus, în cazul auditorilor de justiţie nu exisă un act administrativ de numire, validarea rezultatelor concursului de admitere la I.N.M. prin hotărâre a C.S.M. nefiind un act administrativ ce întruneşte condiţiile unui act de numire.
Nu pot fi primite nici susţinerile reclamantei referitoare la drepturile salariale, analogiile şi trimiterile făcute de aceasta prin acţiunea introductivă, prin care se acreditează ideea că auditorii de justiţie sunt asimilaţi integral magistraţilor, atât în privinţa drepturilor cât şi a obligaţiilor şi atribuţiilor ce decurg dintr-un raport de serviciu, întrucât, de lege lata, o atare reglementare nu există.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a stabilit în mod greşit caracterul nejustificat al refuzului practicat de pârâtul M.A.I., soluţia de obligare a acestuia la emiterea ordinului de încetare a raporturilor de serviciu cu reclamanta, în temeiul art. 69 lit. e) in Legea nr. 360/2002, neavând suport legal.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, modificându-se hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei şi faţă de acest pârât, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 38/F-C din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta D.R., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4079/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4083/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
