ICCJ. Decizia nr. 4085/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4085/2009
Dosar nr. 5194/1/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2009, sub nr. 1/6515/1154/2009, petenta V.M., judecător la Tribunalul Vâlcea, a solicitat C.S.M. reevaluarea considerentelor care au stat la baza respingerii, la data de 22 ianuarie 2009, ca inadmisibilă, a plângerii sale prealabile, formulată împotriva hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1396 din 11 decembrie 2008, precum şi admiterea cererii sale de valorificare a rezultatului obţinut la examenul de promovare în funcţii de execuţie din data de 5 octombrie 2008, având în vedere că la examenul de promovare ce a avut loc la data de 12 noiembrie 2005 i-a fost creată o stare de discriminare, prin împiedicarea participării sale la acest concurs, aspect constatat de altfel, în mod irevocabil, prin Decizia nr. 1088 din 30 iunie 2006 pronunţată de Secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii sale, petenta a susţinut, în esenţă, că prin respectiva decizie, irevocabilă, au fost anulate hotărârile nr. 339/2005 şi nr. 437/2005 adoptate de Plenul C.S.M. cu privire la organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor din data de 12 noiembrie 2005, dispunându-se în acelaşi timp ca, pentru repararea prejudiciului creat, modalitatea de punere în executare a acestei decizii să fie stabilită de C.S.M., în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate, cu respectarea recomandărilor C.N.C.D., cuprinse în hotărârea nr. 350/2005. Petenta a susţinut astfel că, în considerarea dispoziţiilor acestei decizii şi faţă de împrejurarea că la Curtea de Apel Piteşti există un post de execuţie vacant (astfel cum rezultă din hotărârea colegiului de conducere al acestei instanţe din data de 17 februarie 2009), având în vedere şi faptul că la ultimul concurs de promovare a obţinut media generală 7.40, fiind declarată admisă, conform Regulamentului de promovare în funcţii de execuţie, se impune ca, pentru repararea prejudiciului ce i-a fost creat prin împiedicarea participării sale la examenul de promovare la data de 12 noiembrie 2005, să-i fie admisă cererea de valorificare a rezultatului obţinut la examenul de promovare în funcţii de execuţie din data de 5 octombrie 2008, în sensul promovării sale efective în funcţia de judecător la Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin hotărârea nr. 825 din 7 mai 2009, Plenul C.S.M. a respins cererea petentei V.M., ca neîntemeiată. În motivarea hotărârii sale, Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, următoarele:
În fapt, numita V.M. a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 5 octombrie 2008, optând pentru secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, concurs la care a obţinut media generală 7.40, clasându-se astfel pe poziţia 5.
Prin hotărârea nr. 684 din 10 iulie 2008 a Plenului C.S.M. a fost aprobată lista de posturi pentru promovarea efectivă în funcţii de execuţie, la curţile de apel şi tribunale, pentru Curtea de Apel Piteşti fiind scos la concurs un singur post la secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ocupat de T.E., cu media generală de 9.85.
Prin hotărârea nr. 1396 din 11 decembrie 2008 a Plenului C.S.M., a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obţinut de doamna judecător V.M. la concursul de promovare într-o funcţie de execuţie vacantă la Curtea de Apel Piteşti, în considerentele acesteia reţinându-se că din evidenţele D.R.U.O. cadrul C.S.M., rezultă că la această instanţă nu exista niciun loc vacant.
Împotriva acestei hotărâri, recurenta V.M. a formulat atât o plângere prealabilă, prevalându-se de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cât şi recurs, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, recurs ce a fost respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 2019 din 3 aprilie 2009.
Plângerea prealabilă formulată de recurentă împotriva hotărârii nr. 1396/2008 a fost respinsă ca inadmisibilă în şedinţa Plenului C.S.M. din data de 22 ianuarie 2009, cu motivarea că, în situaţia concretă, doamna judecător nu are deschisă calea contenciosului de drept comun, date fiind dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 care instituie calea de atac specială a recursului împotriva hotărârilor Plenului ce privesc cariera şi drepturile magistraţilor, hotărârea nr. 1396/2008 făcând parte din această categorie.
Cu privire la cererea petentei de promovare într-o funcţie de execuţie vacantă la Curtea de Apel Piteşti, prin punerea în executare a deciziei nr. 1088 din 30 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Plenul C.S.M. a apreciat că Decizia în discuţie a fost deja pusă în executare, prin faptul că următoarele examene de promovare în funcţii a judecătorilor şi procurorilor la instanţele şi parchetele de pe lângă acestea nu au mai fost organizate într-o zi de sâmbătă. Prin urmare, Plenul C.S.M. a apreciat că nefiind vorba de un act administrativ ilegal, întrucât nici la emiterea hotărârii nr. 1396 din 11 decembrie 2008 a Plenului C.S.M. şi nici la emiterea hotărârii Plenului C.S.M. din 22 ianuarie 2009 prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea prealabilă formulată împotriva primei hotărâri menţionate, nu a fost încălcată vreo dispoziţie legală sau regulamentară, nu se poate pune problema reparării vreunui prejudiciu şi, cu atât mai puţin, a reparării acestuia în forma indicată de petentă.
Împotriva acestei hotărâri, petenta V.M. a declarat recurs, considerând-o nelegală, motivat de faptul că a fost dată cu încălcarea legii şi cu exces de putere, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Invocând şi faptul că C.E.D.O. a sancţionat România pentru încălcarea art. 14 din Convenţia Europeană care interzic discriminarea, precum şi prevederile art. 20 alin. (1) din Constituţia României, recurenta a solicitat admiterea recursului şi, în consecinţă:
1. anularea hotărârii Plenului nr. 825 din 7 mai 2009 şi obligarea C.S.M. să emită o nouă hotărâre în sensul admiterii plângerii prealabile şi a cererii de promovare în funcţie la Curtea de Apel Piteşti;
2. punerea în executare a deciziei nr. 1088 din 30 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 3638/2005, în baza principiului oficialităţii şi legalităţii care guvernează raporturile juridice de contencios administrativ conform Legii nr. 544/2004, în sensul atingerii scopului final al acţiunii în justiţie, respectiv promovarea;
3. promovarea în funcţia de execuţie la Curtea de Apel Piteşti pentru repararea prejudiciului cauzat de C.S.M. prin împiedicarea participării sale la examenul de promovare din data de 12 noiembrie 2005, în vederea respectării ordinii de drept încălcate, cu respectarea recomandărilor C.N.C.D. din Decizia nr. 350 din 19 decembrie 2005, având în vedere faptul că îndeplineşte toate condiţiile de promovare.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că soluţia de respingere a cererii prin care recurenta a solicitat valorificarea examenului de promovare în funcţii de execuţie din data de 5 octombrie 2008 (la care a obţinut media 7.40), cerere precizată la 24 noiembrie 2008, în sensul solicitării în procedura contenciosului administrativ a reparării prejudiciului cauzat de C.S.M. prin împiedicarea participării sale la examenul de promovare din 12 noiembrie 2005, este nelegală, întrucât:
1. Prin Decizia civilă nr. 1088 din 30 iunie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat încălcarea a două drepturi fundamentale – dreptul la libertate de conştiinţă şi dreptul la promovare, având ca o consecinţă cauzarea unui prejudiciu material şi moral. Prejudiciul nu este unul pretins, cum susţine intimata, ci unul real.
2. C.S.M., prin hotărârea nr. 1396 din 11 decembrie 2008, a respins cererea de valorificare a rezultatului la examenul de promovare în funcţii de execuţie din 5 octombrie 2008, fără a se pronunţa pe cererea precizatoare formulată la data de 24 noiembrie 2008 privind punerea în executare a deciziei nr. 1088/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cerere respinsă ulterior ca inadmisibilă.
Pentru a respinge cererea de valorificare a examenului în discuţie, C.S.M. a reţinut că nu există post vacant la secţia pentru care s-a optat la data înscrierii la examen, fără a avea în vedere faptul că executarea deciziei nr. 1088/2006 trebuia raportată la procedura promovării judecătorilor în funcţii de execuţie la sesiunea de examen din 12 noiembrie 2005, când a fost creată discriminarea.
În şedinţa din 22 ianuarie 2009, Plenul C.S.M. a hotărât respingerea plângerii prealabile ca inadmisibilă, cu o motivare contrară legii, întrucât, în sensul art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004 acţiunea în justiţie are ca obiect protecţia unui drept subiectiv sau a unui interes legitim pentru a cărui realizare calea justiţiei este obligatorie.
Or, susţine recurenta, prin hotărârea C.N.C.D. şi Decizia nr. 1088/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 1 din această lege, dispunându-se anularea actelor ilegale, fiindu-i recunoscut astfel dreptul pretins şi interesul legitim, respectiv posibilitatea reprogramării probei scrise doar pentru aceasta, având în vedere faptul că examenul se susţine pe specializări, nefiind exclusă posibilitatea ca la o specializare să fie înscris un singur participant.
Prin aceeaşi decizie s-a dispus şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată recurentei, situaţie neadusă la îndeplinire până în prezent. Statuările C.S.M., prin hotărârea nr. 825 din 7 mai 2004, în sensul că Decizia nr. 1088/2006 a fost pusă în executare prin faptul că următorul concurs de promovare a fost organizat într-o zi de duminică, nu îndeplineşte condiţia nr. 3 din art. 1 al Legii nr. 554/2004 referitoare la repararea pagubei cauzate persoanei vătămate, care este în interdependenţă şi conexitate cu primele două condiţii referitoare la anularea actului şi recunoaşterea dreptului pretins.
Repararea prejudiciului presupune restabilirea situaţiei anterioare, obligaţie menţionată în considerentele deciziei nr. 1088/2006, statuările instanţei, în sensul că modalitatea de punere în executare urmează a fi stabilită de C.S.M., trebuind să fie interpretate în sensul de a produce efecte, respectiv de a valida rezultatul examenului de promovare din 5 octombrie 2008 şi a dispune promovarea la Curtea de Apel Piteşti.
Principiul oficialităţii în raportările juridice de contencios administrativ impune ca activitatea şi intervenţia structurilor sistemului autorităţilor publice să se realizeze prompt, rapid şi din oficiu, pentru înlăturarea unei stări nelegale sau anormale care poate afecta drepturile unei persoanei sau interesul general al unei activităţi, obligaţia executării deciziei nr. 1088 din 30 iunie 2006 rezultând şi din prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, conchide recurenta, pe acest pretins aspect de nelegalitate, hotărârea atacată este nelegală şi discriminatorie, întrucât, pe de o parte, nu s-a atins scopul acţiunii sale, acela al realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil prefigurat (dreptul la promovare), iar pe de altă parte, recurenta îndeplineşte toate condiţiile pentru promovare, în concordanţă cu principiile legalităţii şi desfăşurării carierei magistraţilor, după criteriile de competenţă prevăzute în art. 30 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, respectiv: susţinerea examenului de promovare în funcţii de execuţie din 5 octombrie 2008, cu media 7,40; vechimea în magistratură (14 ani); calificativul „foarte bine" şi media generală 9,80 la evaluarea pe ultimii 3 ani; lipsa sancţiunilor disciplinare; formarea profesională continuă în plan intern şi internaţional (studii postuniversitare, masterat, doctorat, la Universitatea din Viena); respectarea principiului specializării.
3. Recurenta îndeplineşte toate condiţiile de promovare şi din perspectiva normelor internaţionale: Principiile Fundamentale ale Naţiunilor Unite privind independenţa judecătorilor (1985); Recomandarea nr. 94/12 a Comitetului Miniştrilor către statele membre privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor; Carta Europeană privind statutul judecătorilor; Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România la 31 octombrie 1974, etc.
Potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi, invocarea normelor europene care reglementează un drept fundamental reprezintă o apărare juridică de ordine publică, ce poate fi invocată oricând, iar un drept dobândit în baza unei norme europene nu poate fi restrâns.
4. Prin respingerea cererii de valorificare a examenului de promovare din 5 octombrie 2008 şi a plângerii prealabile prin care s-a solicitat revocarea hotărârii nr. 1396 din 11 decembrie 2008, C.S.M. a săvârşit un exces de putere, depăşind limitele dreptului de apreciere în calitatea sa de autoritate administrativă cu atribuţii în domeniul carierei judecătorilor.
Din această perspectivă, recurenta a apreciat că situaţiei sale îi erau aplicabile prevederile Regulamentului de promovare în funcţii de execuţie de la data desfăşurării examenului din 2005, întrucât normele de executare a hotărârilor în materia contenciosului administrativ sunt norme imperative ce vizează ordinea publică, cu efecte derogatorii de la dreptul comun, în speţă de la aplicarea Regulamentului aprobat prin hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse prin hotărârea nr. 659 din 3 iulie 2008.
5. C.E.D.O. a statuat că principiul legalităţii presupune ca prevederile aplicabile ale dreptului intern să fie suficient de accesibile, precise şi previzibile în ceea ce priveşte aplicarea lor.
Or, susţine recurenta, în prezent există elemente de imprecizie şi incertitudine ale Regulamentului privind promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, care s-a schimbat permanent şi a fost interpretat diferit, de la caz la caz.
6. În materia reparării prejudiciului cauzat prin acte ilegale ale autorităţilor publice, consacrat de art. 998 – art. 999 C. civ., este incident principiul reparării în natură, repararea prin echivalent bănesc fiind admisibilă numai în acele situaţii în care această modalitate nu este posibilă.
Apreciind că, raportat la dispoziţiile art. 51 – art. 54 din Decretul nr. 31/1954, instanţa poate obliga autorul faptei ilicite de încălcare a drepturilor personal nepatrimoniale la repararea în natură a prejudiciului cauzat recurentei, a menţionat în cererea de recurs şi unele aspecte circumscrise condiţiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii delictuale: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate, vinovăţia.
7. Cu privire la specializarea judecătorilor, recurenta a apreciat că, în raport cu prevederile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată şi cu disfuncţionalităţile provocate sistemului judiciar prin pensionarea unui număr mare de judecători, C.S.M. avea posibilitatea legală să aprobe promovarea sa la Curtea de Apel Piteşti. În opinia sa, în această situaţie de excepţie, rămâne fără relevanţă faptul că posturile vacantate la respectiva instanţă aparţineau altei secţii decât cea pentru care şi-a exprimat opţiunea, justificându-se luarea în considerare a specializării sale polivalente, atestată de formarea profesională continuă în plan intern şi internaţional.
Punctul de vedere al C.S.M., în sensul că judecătorul poate valorifica examenul doar la secţia la care a optat la înscriere, a fost apreciat ca fiind contrar prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, câtă vreme „în situaţia în care în cadrul unei secţii nu se poate constitui un complet de judecată, colegiul de conducere poate dispune participarea unor judecători de la alte secţii". Totodată, la promovarea pe loc nu se ţine cont de criteriul specializării, judecătorii având posibilitatea susţinerii examenului de promovare la orice materie, indiferent de secţia la care activează sau vor activa ca urmare a promovării, situaţie discriminatorie faţă de judecătorii care susţin examen pentru promovarea efectivă.
C.S.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât la emiterea hotărârii atacate nu au fost încălcate prevederi legale sau regulamentare şi nici normele de drept european invocate de recurentă.
Expunând pe larg aspectele circumscrise condiţiilor în care a avut loc participarea recurentei la concursul de promovare, rezultatele obţinute de aceasta fiind clasată doar pe locul 5, modalitatea de ocupare a singurului post scos la concurs la Curtea de Apel Piteşti, precum şi argumentele pentru care plângerea prealabilă ce a vizat hotărârea nr. 1396/2008 a fost respinsă ca inadmisibilă, iar cererea de valorificare ulterioară nu a putut fi soluţionată în mod favorabil, evidenţiate şi în hotărârea atacată, intimatul a apreciat, totodată, că modalitatea de punere în executare a deciziei nr. 1088/2006 lăsată la latitudinea C.S.M. nu presupune promovarea unui judecător la instanţa superioară şi, prin urmare, o reparare a prejudiciului pretins în modalitatea solicitată. Decizia în discuţie a fost pusă, de altfel, în executare, modalitatea de executare constând în faptul că următoarele examene de promovare nu au mai fost organizate într-o zi de sâmbătă, aceasta fiindu-i adusă la cunoştinţă recurentei prin adresa din 2008.
În opinia intimatului, recurenta încearcă să impună propria modalitate de executare, anume executarea prin promovare, prevalându-se în acelaşi timp de dispoziţiile favorabile cuprinse în Regulamentele aplicabile la data organizării celor două concursuri, tinzând să obţină promovarea la Curtea de Apel Piteşti, prin combinarea acestora, ceea ce nu este admisibil.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi susţinerile părţilor, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, în considerarea argumentelor în continuare arătate, prin care se va răspunde criticilor asude hotărârii aspectelor de nelegalitate invocate în mod grupat, în funcţie de legătura lor logică.
Astfel, raportat la starea de fapt pe larg expusă în hotărârea atacată, necontestată de recurentă, precum şi la obiectul cererilor soluţionate prin respectiva hotărâre, corecta soluţionare a cauzei impune examinarea şi dezlegarea de către instanţa de control judiciar a următoarelor probleme de drept:
I. Admisibilitatea plângerii prealabile formulate, în condiţiile contenciosului de drept comun, împotriva hotărârilor Plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Prin hotărârea nr. 684 din 10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a aprobat lista posturilor pentru promovarea efectivă în funcţii de execuţie, la curţile de apel şi tribunale, pentru Curtea de Apel Piteşti fiind scos la concurs un sigur post la secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. În urma validării rezultatelor concursului din 5 octombrie 2008, pe acest post a fost promovată T.A.E., cu o medie generală de 9,85.
Recurenta V.M. a participat la acest concurs, optând pentru Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, obţinând media generală 7,40, cu care s-a clasat pe poziţia a V-a.
Cererea recurentei privind promovarea sa efectivă la respectiva instanţă, ca urmare a valorificării ulterioare a rezultatului obţinut la concursul din 5 octombrie 2008, a fost respinsă de Plenul C.S.M. prin hotărârea nr. 1396 din 11 decembrie 2008, dată fiind inexistenţa unui post vacant.
Împotriva acestei hotărâri, recurenta V.M. a exercitat calea de atac a recursului, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 cu modificările şi completările ulterioare, recursul fiind respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr. 10644/1/2008.
Totodată, recurenta a formulat o plângere prealabilă împotriva respectivei hotărâri, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă, în şedinţa Plenului C.S.M. din data de 22 ianuarie 2009.
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind hotărârile C.S.M., republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile plenului, privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dat fiind caracterul special al acestor prevederi legale, derogatorii de la contenciosul de drept comun şi cum hotărârea în discuţie face parte, indiscutabil, din categoria celor care privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, Plenul C.S.M. a reţinut în mod corect inadmisibilitatea respectivei plângeri prealabile, în considerarea aceloraşi prevederi legale nefiind admisibilă nicio eventuală reconsiderare a punctului de vedere exprimat sub acest aspect, cum se pretinde prin cererea de recurs, inadmisibilă fiind şi finalitatea urmărită – revocarea unei hotărâri a cărei legalitate a fost constatată ca urmare a exercitării controlului judiciar.
Aserţiunile recurentei circumscrise pretinsei neconformităţi a motivării acestui punct de vedere exprimat şi prin hotărârea nr. 825 din 7 mai 2009, cu prevederile art. 1, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, dată fiind în opinia sa, pretinsa neîndeplinire a condiţiei realizării interesului persoanei vătămate la repararea prejudiciului prin modalitatea de punere în executare a deciziei nr. 1088/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la care s-ar fi făcut referire, nu pot fi primite, în condiţiile în care inadmisibilitatea plângerii prealabile a fost reţinută şi justificată numai în raport cu prevederile legale anterior arătate, neavând ca suport o motivare în sensul indicat de aceasta.
II. Admisibilitatea promovării recurentei într-o funcţie de execuţie vacantă la Curtea de Apel Piteşti prin punerea în executare a deciziei nr. 1088/2006, ca urmare a susţinerii şi promovării examenului din 5 octombrie 2008.
Plenul C.S.M., prin hotărârea nr. 339 din 8 septembrie 2005, a dispus cu privire la aprobarea organizării concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în perioada 12 - 21 noiembrie 2005, tematica şi bibliografia de concurs, precum şi numărul posturilor vacante pentru a căror ocupare a fost organizat. Prin aceeaşi hotărâre s-a stabilit ca proba scrisă să se susţină pe data de 12 noiembrie, într-o zi de sâmbătă, iar cererile recurentei prin care a solicitat constatarea nelegalităţii acestei din urmă dispoziţii şi reprogramarea într-o altă zi, cu excepţia celei de sâmbătă, a probei scrise din cadrul acestui concurs, a fost respinsă prin hotărârea nr. 437 din 4 octombrie 2005.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1088/2006, a desfiinţat, în parte, aceste hotărâri, iar pe fond, a admis contestaţia petentei V.M., anulând efectele concursului numai cu privire la acesta.
Pentru adoptarea acestei soluţii, s-a reţinut, în esenţă, existenţa unei diferenţe de tratament în privinţa cetăţenilor români membri ai mişcării creştine adventiste de ziua a şaptea, pentru care ziua de sâmbătă este zi recunoscută ca zi de închinare, repaus şi sărbătoare religioasă, diferenţă nejustificată obiectiv şi rezonabil de împrejurarea că recurenta a fost singura persoană în situaţia de a solicita reprogramarea probei scrise, întrucât singularitatea are caracter întâmplător, iar concursul trebuie să asigure participarea tuturor cetăţenilor, fără nici un fel de discriminare.
Au fost avute în vedere şi dispoziţiile hotărârii nr. 350 din 19 decembrie 2005, prin care C.N.C.D. a constatat că faptele prezentate de V.M. constituie tratament diferenţiat prin perspectiva principiului egalităţii şi al nediscriminării, recomandând doar C.S.M. organizarea examenelor cu respectarea acestui principiu în promovarea profesională, din prisma dreptului la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie.
Întrucât actele atacate au fost puse în aplicare şi efectele lor juridice s-au consumat prin susţinerea probei de către ceilalţi participanţi, la data programată, Înalta Curte a reţinut că se impune măsura de constatare a nelegalităţii parţiale a acestora, iar nu soluţia cerută de recurentă, aceea a anulării în totalitatea lor. S-a statuat, totodată, în considerentele deciziei, că modalitatea de punere în executare a acesteia urmează a fi stabilită de C.S.M., cu respectarea principiului nediscriminării şi a recomandărilor C.N.C.D.
În conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, invocată de recurentă, dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, nerespectarea respectivului termen atrăgând aplicarea sancţiunilor prevăzute în alin. (2) al aceluiaşi text.
Prin Decizia nr. 1088/2006 nu a fost stabilită o astfel de obligaţie în sarcina C.S.M., modalitatea de punere în executare a hotărârii, cu respectarea principiului nediscriminării şi a recomandărilor C.N.C.D. urmând a fi stabilită de acesta.
Pe de altă parte, pentru ipoteza în care s-ar putea accepta incidenţa acestor dispoziţii legale, se impune precizarea că recurenta nu a declanşat procedura reglementată prin art. 25 din aceeaşi lege, prin formularea unei cereri ulterior expirării termenului în discuţie, a cărei examinare ar fi implicat, în mod evident, elucidarea tuturor aspectelor, circumscrise stabilirii întinderii şi înţelesului dispozitivului respectivei hotărâri.
În vederea respectării principiului nediscriminării şi a recomandărilor C.N.C.D., conform statuărilor Înaltei Curţi, următoarele examene de promovare în funcţii de execuţie la instanţele superioare şi parchetele de pe lângă acestea nu au mai fost organizate într-o zi de sâmbătă, C.S.M. aducându-i la cunoştinţă recurentei, prin adresa din 2008, faptul că această măsură reprezintă modalitatea stabilită pentru executarea deciziei nr. 1088/2006.
Susţinerile recurentei în sensul că executarea acestei hotărâri implică promovarea sa efectivă pe baza rezultatului obţinut la concursul din 5 octombrie 2008 nu sunt justificate.
Considerentele decisive ale respectivei hotărâri lămuresc pe deplin înţelesul şi întinderea dispozitivului său, iar modalitatea de executare a acesteia, lăsată la aprecierea C.S.M., nu implică în niciun caz promovarea doamnei judecător la instanţa superioară fără participarea efectivă la concursul din anul 2005 sau prin valorificarea ulterioară a rezultatelor obţinute la un alt concurs, cu nesocotirea prevederilor regulamentare aplicabile acestuia, în virtutea principiului tempus regit actum, ori prin combinarea lor cu cele favorabile din Regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 323/2005, în vigoare la data examenului anterior.
Prin urmare, singura modalitate de înlăturare a diferenţei de tratament reţinută prin Decizia nr. 1088/2006 (pronunţată ulterior finalizării procedurilor de concurs şi validării rezultatelor acestuia) şi de respectare a recomandărilor C.N.C.D., era aceea a stabilirii datei de susţinere a probei scrise pentru examenele următoare într-o altă zi decât cea de sâmbătă, cum în mod corect a dispus C.S.M.
Pe baza rezultatelor obţinute la concursul din 5 octombrie 2008 (media 7,40, poziţia 5), recurenta a obţinut doar vocaţia pentru promovarea efectivă, în condiţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare aprobat prin hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse prin hotărârea nr. 659 din 3 iulie 2008, modalitatea de promovate pe care urmăreşte să o obţină fiind de natură a prejudicia interesele şi vocaţia similară dobândită de ceilalţi candidaţi care au obţinut rezultate mai bune la acelaşi concurs.
Din această perspectivă, se impune precizarea că o primă cerere a recurentei de valorificare a rezultatului obţinut, formulată la 3 noiembrie 2008, a fost respinsă prin hotărârea nr. 1396/2008 a Plenului C.S.M., dată fiind neîndeplinirea condiţiei existenţei unor posturi vacante la instanţa pentru care optase la înscriere, legalitatea respectivei hotărâri fiind confirmată prin Decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 10644/1/2008.
Ulterior, la data de 26 februarie 2009, pe postul vacant existent la Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii reclamantei înregistrată la 25 februarie 2009, a fost promovată numita C.A.M., judecător la Tribunalul Argeş, care a obţinut media 9,55 la acelaşi concurs, clasându-se pe poziţia a 2-a.
La aceeaşi dată, Plenul C.S.M. a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţie, prin pensionare, a judecătorului care a ocupat funcţia de preşedinte al Secţiei civile şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, începând cu data de 1 mai 2009, solicitându-se totodată, prin direcţia de resort, relaţiile necesare privind secţia căreia îi va reveni postul respectiv după vacantare.
Pentru acest post au formulat cereri de promovare, prin valorificarea rezultatelor obţinute la concursul în discuţie, numele M.A.C., care a obţinut media finală 9,30, clasându-se pe poziţia a 3-a şi V.M., clasată pe poziţia a 5-a, cu media 7,40. Rezultă cu evidenţă, în acest context, că recurenta nu putea obţine promovarea pe acel post nici chiar prin aplicarea unor dispoziţii ce-i sunt favorabile din Regulamentul în vigoare la data desfăşurării concursului anterior (2005), respectiv fără a se ţine cont de opţiunea exprimată la data înscrierii, iar susţinerile acesteia circumscrise existenţei altor posturi la aceeaşi instanţă nu prezintă nicio relevanţă în soluţionarea recursului, nefiind făcute dovada că vacantarea acestora ar fi survenit anterior adoptării hotărârii contestate.
Împrejurarea că recurenta îndeplineşte celelalte condiţii necesare promovării, din perspectiva normelor legale interne şi comunitare, nu este de natură să impună o altă soluţie în cauză, vocaţia pe care acestea i-au conferit-o neputând fi concretizată în absenţa unui număr suficient de posturi vacantate ulterior susţinerii şi promovării examenului din 5 octombrie 2008, astfel încât să nu fie afectate drepturile candidaţilor mai bine clasaţi.
Nejustificate sunt şi criticile recurentei circumscrise lipsei de precizie şi previzibilitate a Regulamentului privind promovarea în funcţii a judecătorilor şi procurorilor, neconformităţii prevederii regulamentare potrivit căreia judecătorul poate valorifica examenul doar la secţia pentru care a optat în raport cu prevederile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 şi, respectiv, situaţiei discriminatorii în care s-ar afla acesta în raport cu judecătorii care au optat pentru promovarea pe loc.
Astfel, cerinţa de precizie a legii, definită în jurisprudenţa C.E.D.O. începând cu cauza S. contra Regatul Unit, impune ca legea să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a-i permite cetăţeanului să-şi adapteze conduita şi să poată să prevadă, cu un grad de conexitate rezonabil, ţinând seama de circumstanţele cauzei, consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat pe care îl comite.
Curtea Europeană a statuat astfel că o lege este suficient de clară dacă permite petiţionarului să-şi adapteze conduita într-o măsură rezonabilă, fie şi cerând, la nevoie, sfatul superiorului său ori obţinând o precizare a legii cu ajutorul unei decizii judiciare (cauza R. contra Ungariei), sau înconjurându-se de consilieri luminaţi" (cauza O.D. şi D.W.W. contra Irlandei).
S-a statuat de asemenea, că neclaritatea unei legi poate fi compensată printr-o practică judiciară constantă, care să permită înlăturarea arbitrariului în exercitarea puterii discreţionare a autorităţii statului.
În sensul acestor statuări, nu se poate reţine că modificările aduse Regulamentului în discuţie prin care nu s-a urmărit altceva decât îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, creşterea eficienţei activităţii instanţelor şi parchetelor, a încrederii publice în sistemul judiciar, consolidarea şi sporirea calităţii acestui sistem - nu ar permite unui judecător cu experienţă şi cu vocaţia de a promova la o Curte de Apel să-şi adapteze, într-o măsură rezonabilă, conduita şi să prevadă consecinţele opţiunii exprimate la înscriere, respectiv, a participării sale la concurs, în condiţiile astfel stabilite.
Pe de altă parte, Înalta Curte a statuat în mod constant, anterior desfăşurării concursului în discuţie, că aceleaşi condiţii care au fost stabilite pentru înscrierea la concursul de promovare în funcţii de execuţie trebuie să fie respectate şi în procedura ulterioară concursului, fiind posibilă promovarea judecătorului, prin valorificarea rezultatelor obţinute, numai la secţia pentru care acesta a formulat opţiunea unică la înscriere.
Totodată, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în concordanţă cu cea a C.E.D.O., a statuat că principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice, în cauză prevederile regulamentare criticate instituind reguli diferite pentru persoane aflate în situaţii diferite (promovarea efectivă şi pe loc), fără a contraveni în vreun mod prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată, care au în vedere o situaţie excepţională – aceea a imposibilităţii constituirii unui complet de judecători în cadrul unei secţii.
Concluzionând, instanţa de control judiciar constată că întreaga construcţie juridică pe care recurenta a încercat să o realizeze prin cererea de recurs nu are niciun suport legal, fiind şi inexplicabilă în raport cu calificarea sa polivalentă, evidenţiată ca atare în justificarea pretenţiilor formulate.
În consecinţă, reţinând că prin adoptarea hotărârii atacate nu a fost încălcată nicio prevedere legală sau regulamentară ce vizează cariera şi drepturile judecătorilor, ca de altfel nici normele de drept europene invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge prezentul recurs ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.M. împotriva hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4083/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4093/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
