ICCJ. Decizia nr. 4123/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4123/2009
Dosar nr. 2485/54/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 28 noiembrie 2008, reclamanţii N.N.C., P.G., M.A. şi S.T. au chemat în judecată M.F.P. – A.F.P. a Municipiului Craiova, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 97715 din 17 noiembrie 2008 prin care s-a antamat răspunderea lor solidară cu o presupusă datorie a SC P.C. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 372 din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis cererea şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 97715/2008 până la pronunţarea instanţei de fond.
S-a reţinut pentru aceasta îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în sensul „cazului bine justificat" şi al iminenţei producerii unei pagube, derivând din faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată, iar executarea înainte de încheierea acesteia este de natură să creeze pagube serioase cu consecinţe grave în patrimoniul reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Dolj în numele şi pentru A.F.P. a Municipiului Craiova, care a susţinut în esenţă că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel în legătura cu paguba iminentă, recurenta a arătat că simpla reţinere a unor prejudicii ce se vor putea produce societăţii SC P. SA, nu îndeplineşte condiţia prejudiciului material, viitor dar previzibil pe care îl are în vedere art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004. Tot astfel nici cazul bine justificat nu s-a dovedit a fi îndeplinit, - prin procesul verbal de constatare a insolvabilităţii fiind evidenţiat faptul că nu au fost contabilizate o serie de bunuri dobândite precum şi imposibilitatea stingerii unor obligaţii bugetare şi prin executare silită.
Recursul nu este fondat.
Prin Decizia contestată privind antamarea răspunderii solidare a reclamanţilor s-a reţinut că prin nedepunerea unor situaţii financiare semestriale sau anuale la care au fost incluse şi elemente patrimoniale ale debitorului a fost ascuns cu rea credinţă organelor de executare silită, patrimoniul debitorului – pentru aceasta fiind răspunzători reclamanţii în calitate de fondatori.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) C. proCod Fiscal pentru a fi antamată răspunderea solidară, trebuie dovedită că aceştia au provocat cu rea credinţă insolvabilitatea debitorului.
Astfel fiind şi cum în cauză procesul verbal de insolvenţă face obiectul unei contestaţii formulate de către reclamanţi, nesoluţionate încă,iar nedepunerea situaţiilor financiare ca şi ascunderea cu rea credinţă a unor bunuri, nu numai că nu a fost probată, fiind dovedit că în ce priveşte situaţiile financiare, acestea au fost depuse şi înregistrate la organele fiscale, legal şi temeinic instanţa fondului a apreciat ca fiind îndoielnică legalitatea actului administrativ a cărei suspendare a fost solicitată.
Sub aspectul pagubei iminente – punerea în executare a deciziei contestate - materializată prin vânzarea bunurilor personale ale reclamanţilor pentru o datorie stabilită în fapt de un act de o legalitate îndoielnică – corect a fost apreciată ca fiind de natură să-i prejudicieze grav prin imposibilitatea recuperării eventuale.
În plus, organul fiscal are la îndemână în condiţiile C. proCod Fiscal instituirea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului, măsura suspendării nefiind de natură să aducă atingere caracterului executoriu al deciziei emise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Dolj în numele şi pentru A.F.P. Municipiului Craiova împotriva sentinţei nr. 372 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4119/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4127/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
