ICCJ. Decizia nr. 4136/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4136/2009
Dosar nr. 988/33/2009
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 mai 2009, reclamantul M.O.M. a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 385 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtul M.M.F.P.S. până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că prin ordinul emis de ministerul pârât s-a dispus nelegal eliberarea sa din funcţia publică de conducere de director executiv la D.M.P.S. a Judeţului Maramureş, sub aparenţa desfiinţării funcţiei respective, deşi atribuţiile aferente specifice nu au fost modificate în proporţie de peste 50% şi nici nu au fost modificate condiţiile impuse de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea postului.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 340 din 30 iunie 2009, prin care a admis cererea şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 385 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S. până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anularea actului administrativ.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat îndeplinirea cerinţelor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât sub aspectul existenţei unor cazuri bine justificate, cât şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Condiţia existenţei cazului bine justificat a fost considerată ca fiind îndeplinită în raport de susţinerile invocate de reclamant în reclamaţia administrativă şi mai ales, faţă de argumentele juridice prezentate ca aparent valabile, de natură a crea o îndoială în privinţa legalităţii actului contestat.
Cerinţa prevenirii unui prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului a fost apreciată ca dovedită în cauză, deoarece actul administrativ contestat este de natură să afecteze grav drepturi fundamentale ale reclamantului, cum sunt dreptul la muncă, dreptul la protecţia socială a muncii şi dreptul la un nivel de trai decent, fiind susceptibil să producă o importantă pagubă materială, dar şi morală.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul M.M.F.P.S., solicitând ca, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere că prin Ordinul nr. 385 din 23 aprilie 2009 au fost executate prevederile imperative ale OUG nr. 37/2009, conform cărora funcţia publică de conducere deţinută de intimat s-a desfiinţat în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
De asemenea, recurentul a arătat că instanţa de fond a admis greşit cererea de suspendare, care a rămas fără obiect ca urmare a emiterii Ordinului nr. 814 din 25 mai 2009 de transfer al intimatului în interes de serviciu, în funcţia publică de execuţie de consilier în cadrul S.P.A.S., faţă de acordul exprimat de acesta conform prevederilor art. 87 alin. (2) lit. c) şi art. 90 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 republicată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 385 din 23 aprilie 2009 formulată de intimatul-reclamant în perioada soluţionării recursului administrativ prealabil a fost admisă prin aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunţarea instanţei de fond, se poate dispune suspendarea executării în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
De altfel, nici recurentul nu a contestat în prezentul recurs modul de aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, formulând numai apărări privind legalitatea Ordinului nr. 385 din 23 aprilie 2009 emis în aplicarea OUG nr. 37/2009.
Asemenea apărări nu pot fi examinate în procedura judiciară reglementată de dispoziţiile legale susmenţionate pentru judecarea cererii de suspendare a executării, întrucât se referă la fondul pricinii asupra căruia este competentă a se pronunţa instanţa sesizată cu acţiunea pentru anularea actului administrativ.
Susţinerea recurentului privind lipsa de obiect a cererii de suspendare ca efect al transferului realizat cu acordul intimatului prin Ordinul nr. 814 din 25 mai 2009 va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât recursul administrativ a fost formulat pentru contestarea măsurii de încetare a raporturilor de serviciu din funcţia publică de conducere, dispusă prin Ordinul nr. 385 din 23 aprilie 2009.
În consecinţă, modificarea raporturilor de serviciu prin transferul într-o funcţie publică de execuţie, dispus printr-un ordin ulterior celui contestat nu lipseşte de obiect cererea de anulare a acestuia şi implicit, cererea de suspendare a executării efectelor sale, deoarece se referă la un alt raport juridic şi anume, raportul de serviciu pentru funcţia publică de conducere ocupată de intimatul - reclamant.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi că, nu există motive de modificare sau de casare a acesteia, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M.F.P.S. împotriva sentinţei nr. 340 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4135/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4145/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
