ICCJ. Decizia nr. 4122/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4122/2009
Dosar nr. 1344/44/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanţii C.S. şi C.O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. – C.C.S.D., anularea Deciziei nr. 2727 din 28 mai 2008 emisă de pârâtă în aplicarea Legii nr. 10/2001, cu motivarea că valoarea stabilită a despăgubirilor este cu mult sub valoarea la care aceştia sunt îndrituiţi.
Autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare, invocând prin aceasta excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile.
Prin Sentinţa nr. 179 din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhice superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
A constatat prima instanţă că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamanţii s-ar fi adresat în prealabil autorităţii pârâte, în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004.
A apreciat prima instanţă că dispoziţia legală în speţă priveşte o cerinţă pentru declanşarea procedurii judiciare, procedura prealabilă referindu-se la o condiţie de fond specială şi suplimentară a cărei neîndeplinire are ca efect inadmisibilitatea acţiunii.
Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs C.S. şi C.O., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Au apreciat recurenţii că Legea nr. 554/2004 a prevăzut necesitatea îndeplinirii procedurii prealabile ca o măsură de protecţie atât a autorităţii publice cât şi a petentului, acesta din urmă având posibilitatea de a obţine anularea actului prin procedura administrativă.
Au susţinut recurenţii că raţiunea textului de lege ce prevede efectuarea procedura prealabilă nu se regăseşte în speţa de faţă, întrucât răspunsul primit la toate audienţele avute cu factorii de decizie ai autorităţii pârâte pe întreg parcursul anului 2008 a fost în sensul formulării unei acţiuni în justiţie.
În atare condiţii, au apreciat recurenţii, eventuala procedură prealabilă ar fi avut un pur caracter „pro forma".
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, precum şi a reglementările incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare:
Potrivit art. 109 C. proc. civ., oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei putându-se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege, dovada în acest sens anexându-se la cererea de chemare în judecată.
În conformitate cu prevederea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale care poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obţine rezolvarea diferendului prin recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat mai rapid, fără mijlocirea instanţei.
Legea nr. 554/2004 instituie o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanţei, exercitată sub forma recursului graţios sau ierarhic, această procedură fiind reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, ca un fine de neprimire, neîndeplinirea acesteia fiind sancţionată cu respingerea cererii, ca inadmisibilă, în acord cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
În atare condiţii, reţinând caracterul obligatoriu al procedurii prealabile instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004, aprecierile recurenţilor referitoare la un presupus caracter formal al procedurii în speţa dedusă judecăţii nu pot fi primite.
Instanţa de fond a constatat în mod corect faptul că reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, reţinând că din probatoriul administrat nu rezultă că aceştia s-ar fi adresat, în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004, autorităţii pârâte.
Nerespectarea prevederii art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă şi din argumentarea recurenţilor privind lipsa de utilitate, în opinia acestora, a parcurgerii procedurii prevăzute de lege.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.S. şi C.O. împotriva Sentinţei Civile nr. 179 din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4118/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4126/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
